Yoonkook: Între lumină și întuneric

Capitolul 17: Decizie

Jungkook povestește:
Oricât ar fi acest loc de întunecat până și întunericul are propria lui lumină. Asta este el, lumina mea, lumina care disipă întunericul pe care îl am în suflet. Strigătele sufletelor chinuite nu mă mai tulbură atât de tare. Hermes mi-a aruncat o privire apreciativă, intuind parcă ce s-a întâmplat cu mine, dar nu a întrebat nimic, nici nu e nevoie să întrebe. La cât de fericit sunt i-aș putea spune eu.
Mi s-a permis să gust din acest fruct numit fericire care va dura pentru o foarte scurtă durată. Un an, o lună, o zi, o oră, un minut sau o secundă, cât va dura de această dată? Nici nu mi-am bine fraza că Măreția sa Zeus a pătruns pe ușile duble din ametist, aproape dărâmându-le. Când credeam că ziua asta nu îmi poate fi distrusă de nimeni și nimic. Hermes s-a scuzat și a părăsit încăperea lăsându-ne singuri. Atât a durat starea mea de euforie totală.
- Cu ce te pot ajuta de această dată, frate, am întrebat binevoitor.
Era nervos, foarte nervos. Ce i-ar fi putut cauza această stare de spirit? Nu îi place să conducă, să dețină ceea ce și-a dorit întotdeauna, putere, putere peste toate lucrurile văzute și nevăzute. Putere asupra tuturor zeilor și semizeilor, puterea de a controla acest loc și pe mine totodată, dar nu îi voi permite asta.
- Cine ți-a dat permisiunea să părăsești acest loc, a întrebat, mai mult țipând și ignorându-mi sarcasmul.
M-a tras pe sfoară din nou, am dedus. Dar acest lucru nu m-a descurajat ba din contră, m-am prefăcut că nu mă afectează. Promisiunea lui e egală cu nimic, trebuia să fi învățat această lecție deja și totuși l-am ajutat. Acesta e regele Zeilor.
- Nu am nevoie de permisiunea nimănui, am răspuns în schimb, lucru care l-a înfuriat și mai tare.
Nu stă prea bine la capitolul temperament.
- Eu sunt cel care conduce acest univers, iar tu mi te vei supune, a tunat.
Poate fi stapânul oricui vrea, dar al meu nu va fi niciodată. Am izbucnit în râs. Expresia lui de uimire ce a urmat, terminându-mă.
- Poate o-i fi devenit tu rege peste Zei și muritori, dar regele meu nu ești și nu vei fi niciodată, am spus după ce mi-a trecut acea criză de râs. Plus că un Zeu care nu își ține promisiunile nu este decât o mizerie.
Această discuție se va termina cu o încăierare. E cu mult mai puternic decât mine, dar nu mă deranjează să mor. Însă eu în comparație cu el, am pentru ce să lupt. Yoongi... I-am promis că mă voi întoarce la el, orice se va întâmpla. A depus un efort supraomenesc pentru a-și înfrâna furia, dar veninul din ochii lui albaștri ca de sticlă era încă acolo.
- Măsoară-ți cuvintele, Hades sau acel muritor nu va mai apuca ziua de mâine, m-a amenințat.
Nu e prima oară când face asta. Nu îl pot pune pe Yoongi-hyung în pericol, însă deja am făcut-o. Nu-mi va face mie rău, va face persoanelor pe care le iubesc și mă va răni mult mai tare decât dacă ar arunca un fulger în mine și m-ar omorî. Îl detest. Am înghițit în sec.
- De fapt, consider că acel muritor e un impediment pentru noi Zeii și ar fi necesar și primordial să scap de el.
Furie latentă, în stare pură a pus stăpânire pe mine, însă nu am de gând să îi dau satisfacția și să atac primul. În schimb am zâmbit rece, glacial.
- Atât de caracteristic pentru tine, am adăugat.
Cuvintele mele nu l-au afectat, nici pe departe.
- Dacă vrei să îl ți în viață, stai cât mai departe de el. Muritorii nu pot face parte dintre noi, Zeii, m-a sfătuit înainte să iasă pe ușă.
Se va ține de cuvânt. Cum ar trebui să-l protejez? E numai vina mea că m-am îndrăgostit de el, acum nu va mai putea niciodată să fie un om normal. Ar trebui să renunț la el, ar trebui să inhib dragostea pe care o am pentru el, dar ceva din mine îmi spune că nu e corect. Zeus îl va ucide, îl va ucide oricum deoarece știe prea multe, știe despre noi, iar asta e un pericol pentru el și pentru întreaga lume a Zeilor. Mi-am înșfăcat paltonul lung din piele și am părăsit camera tronului. Nu voi lăsa ca așa ceva să se întâmple. Nu din nou.
Yoongi povestește:
O ploaie torențială s-a așternut asupra orașului, nimicitoare, parcă dorind ceva, căutând ceva. Se pare că nu vom mai avea clienți pe parcursul zilei și sunt liber. Mi-am luat umbrela și am ieșit afară, frigul lovindu-mă în plin. Fulgerele cădeau unul după altul, urmate de tunete, de parcă natura s-ar fi răzbunat pe noi. Am tresărit atunci când un fulger a lovit un copac din apropiere. Ar trebui să mă adăpostesc. Nu am timp să mă înapoi la cafenea, aceste gânduri mi-am zburat prin minte tocmai când un un individ îmbrăcat în negru alerga spre mine.
M-am cuprins într-o îmbrățișare, umbrela zburându-mi din mână, învăluindu-mă în mantia sa.
- Yoongi, glasul său mi-a făcut inima să-mi bată puternic.
Un fulger s-a izbit fix în asfaltul din fața noastră, fracmentându-se în mii de bucăți.