Yoonkook: Între lumină și întuneric

Capitolul 8: Aproape

Yoongi povestește:
Alarma telefonului m-a făcut să-mi întredeschid ochii cu greutate dând de un zid ce se afla în fața mea. Jungkook, mi-am amintit. Mâinile sale erau înfășurate în jurul meu, îmbrățișându-mă. Asta mi s-ar parea extrem de drăguț dacă nu ar trebui să mă grăbesc să plec la muncă. Cât de ușor am putut am încercat să mă eliberez de strânsoarea sa de urs, fără rezultat de altfel, îmbrățișarea devenind mult mai aprigă.
- Jungkook-ah, trezește-te, am rostit.
Acesta a murmurat ceva în somn și și-a lipit complet trupul de al meu, ne mai existând nicio fărâmă de spațiu între noi. Am înghițit în sec. Trebuie să îl trezesc, neapărat. Chiar dacă mi-ar plăcea să stau astfel toată ziua, am recunoscut. Fir-ar, voi, sentimente dereglate.
- Jungkook-ah, trezește-te, te rog, l-am zgâlțâit, acesta deschizând într-un final ochii, oferindu-mi cea mai frumoasă priveliște.
- Neața, hyung, a spus și mi-a oferit un zâmbet leneș, zâmbet care mi-a făcut inima să trepiteze dureros. Îmi cer scuze pentru asta.
Mi-a dat drumul din îmbrățișarea lui și am regretat imediat lipsa trupului său.
- Nu e nimic, doar trebuie să plec la muncă, am spus și am coborât jos din pat.
Mi-a luat uniforma sub privirile lui și am intrat în baie, unde m-am schimbat. Mi-am aranjat puțin părul și m-am spălat pe dinți. Când am ieșit Jungkook se afla pe marginea patului, așteptându-mă.
- Arăți bine, hyung, a spus acesta, dar nu mi-am dat seama dacă glumește sau nu.
Lucrez ca și chelner la un restaurant din apropiere. Cu banii câștigați de acolo reușesc cât de cât să mă întrețin.
- Îmi pare râu, Kookie-ah, nu mai am timp să îți pregătesc micul-de-jun.
- Pot să merg cu tine, hyung, m-a întrebat în schimb.
Am scuturat din cap. Devenim din ce in ce mai apropiați, cu fiecare zi ce trece descoperim lucruri noi unul despre altul, dacă vede unde muncesc, dacă va știi totul despre mine, atunci eu... Voi sfârși prin a mă îndrăgosti irevocabil de el.
- Te rog, s-a milogit acesta asemeni unui copil.
- Nu ai ce să faci acolo, Jungkookie-ah, i-am replicat știind că nu e unul din cele mai bune motive.
- Dar vreau să îmi petrec ziua alături de hyung.
Cuvintele lui m-au înmuiat complet până la stadiul de a renunța, ceea ce exact s-a întâmplat. E cea mai sinceră persoană pe care am întâlnit-o vreodată.
- Bine, am oftat și el mi-a oferit un zâmbet vesel care m-a făcut să regret mai puțin faptul că am capitulat.
Am ieșit împreună din casă, umăr lângă umăr. Prezența lui mi se pare atât de normală acum ținând cont că îl cunosc doar de două zile.
- Cum ai dormit, hyung, m-a întrebat uitându-se cu totul în altă parte decât la mine.
- Am dormit bine, i-am zâmbit.
- Nu am vrut să te sufoc, eu doar..., a continuat.
- Nu are nimic, Kookie-ah, am încercat să-l liniștesc. Nu m-a deranjat.
Jungkook povestește:
Adevărul e că nu am dormit mai bine în toată viața mea, și a fost una foarte lungă. Am ajuns în fața unei cafenele și el mi-a făcut semn să intrăm, ceea ce am făcut. Mai era doar un băiat, mult mai tânăr ca hyung care ștergea niște mese.
- Te poți așeza la una dintre mese, Kookie, mi-a șoptit.
- Dar mi-ar plăcea să te ajut, m-am opus, iar el mi-a oferit un zâmbet blând.
- Nu ești angajat aici, Kookie-ah.
A spus și s-a îndepărtat. Aceea cămașă albă îi e cu două numere mai mari, atârnându-i lălâie pe lângă trupul său firav, însă blugii negri strâmți îi scoate în evidență toate formele. E frumos, e făcut să fie idol. Cafeneaua a fost deschisă după zece minute, primii clienți trecându-i pragul. L-am privit muncind, zâmbetul pe care îl oferea clienților, strâmb, ca și cum ar fi obligat să facă asta, ceea ce e total adevărat. Mi-a așezat un meniu pe masă, trecându-și în treacăt degetele peste mâna mea, provocând fiori dulci pe șira spinării.
- Comandă ceea ce vrei, mi-a șoptit ochii noștri întâlnindu-se, cufudându-mă pentru a nu știu câta oară în acele valuri întunecate.
S-a reîntors la ceea ce făcea anterior, iar eu mi-am aruncat ochii peste meniu. Tot felul de sortimente de cafea și tot felul de prăjituri.
- Deci, mi-a zâmbit sincer, zâmbet pe care îl ador.
- O cafea simplă.
M-a cercetat o clipă și și-a notat ceva în carnețelul pe care îl ținea la pieptul cămășii.
- Și niște vafe să fie.
A plecat înainte să mai spun ceva și s-a întors peste câteva minute cu comanda. Min Yoongi e o persoană introvertită, însă o să te îndrăgostești de el o dată ce îl cunoști.
- Mulțumesc, hyung.
Plecarea nu-mi va fi deloc ușoară, însă am obținut ceea ce mi-am dorit. Persefona nu mai e și ar fi trebuit să mă obișnuiesc de foarte mult timp cu acest fapt. Însă doare, tot continuă să doară, durere îmbinată cu sentimente de iubire pentru băiatul din fața mea cu o culoare a părului anormală. Pierdere și regăsire pentru scurt timp.