Yoonkook: Între lumină și întuneric

Capitolul 15: Reunire

Yoongi povestește:
De ce eu? De ce a vrut să mă cunoască pe mine dintre toți muritorii de pe acest Pământ? Buzele i s-au arcuit într-un zâmbet, un zâmbet care mi-a făcut inima să bată mult mai repede decât în mod normal. A ajuns să aibă un asemenea efect asupra mea.
- Eu..., am dat să spun, însă m-a oprit.
- Tu ești reîncărcarea ei, a concluzionat, acest lucru eliminându-mi toate întrebările.
E prea mult, e mult prea mult pentru o singură zi.
- Dar aceste câteva zile m-au făcut să realizez adevărul, nu ești ea, nu poți fi ea, a spus fără niciun pic de regret.
Dezamăgire. De ce simt asta? De ce vreau să fi fost ea? Mi-am alungat aceste gânduri din minte, deși durerea a rămas tot acolo.
- Tu ești altfel.
E un lucru bun sau rău? Nu pot să îmi dau seama, dar acel zâmbet nu i-a părăsit nicio clipă chipul atunci când a vorbit.
- Nu o voi găsi niciodată, dar am găsit altceva în schimb, ceva mult mai bun.
Cuvintele lui m-au făcut să roșesc până în vârful urechilor, eu cel care a spus că nu se va îndrăgosti niciodată. Din acest motiv prezența lui m-a dat peste cap, oare? Nu ai dreptate Jungkook, poate chiar sunt Persefona pe care o cauți. O tăcere apăsătoare s-a lăsat între noi. Cum aș putea să diger toate aceste informații venite dintr-o dată? Cum să cred în ceva care ar trebui să fie imposibil? Rațiunea se luptă cu sentimentele mele. Am încredere în el.
- Mulțumesc, Jungkook-ah! Mulțumesc pentru sinceritate, am spus.
Voi accepta asta. Voi accepta tot ce va avea să-mi ofere, oricât de puțin timp ar dura.
- Hyung...
Și a trecut degetele prin părul meu, oprindu-se pe pielea fină a gâtului.
- Vreau să te ating mai mult, Yoongi, a recunoscut, mâinile sale strecurându-se cu nerușinare sub tricoul meu.
Și eu. Dar mi-e teamă, teamă de ce ne-ar putea aduce viitorul. Trăim în lumi total diferite, lumi care nu ne vor împreună sub nicio formă. Nu i s-a permis să iubească o zeiță darămite un muritor ca mine. Nu vreau să îi fac rău, iar dacă această dragoste îl va răni atunci sunt dispus să mă dau în lături în orice clipă.
- Dar Jungkook, noi abia ce ne-am cunoscut, am rostit cel mai patetic argument pe care l-am putut găsi.
Acesta a râs, sunet care mi-a făcut pământul să-mi fugă de sub picioare. Printr-o singură mișcare m-a tras la el în poală.
- Avem destul timp, hyung, nu vreau să te oblig să faci nimic din ceea ce nu vrei, a spus cu sinceritate.
L-am considerat un copil, un copil cu un trecut misterios, dar cu un zâmbet care ar fi topit și un ghețar, însă privindu-l acum... Nu e un copil, are miliarde de ani și pare singur, extrem de singur.
Jungkook povestește:
Nu îi voi mai da drumul, nu după tot timpul în care am fost despărțiți, chiar dacă asta o să-l deranjeze. Nu îl voi mai lăsa pe Zeus să îmi ia ceea ce iubesc, am jurat. Mi-am așezat capul pe umărul său, parfumul lui învăluindu-mă cu totul. Aș putea muri acum, în brațele bărbatului de care m-am îndrăgostit.
- Mulțumesc, hyung, am șoptit.
- De ce îmi mulțumești, a întrebat inocent.
- Pentru că nu te-ai speriat de mine și de cine sunt.
Mi-am înfășurat mâinile în jurul taliei sale.
- Nu aș putea niciodată să mă sperii de tine.
Cuvintele lui au fost întotdeauna ceea ce am dorit să aud. Așa cum Persefona a știu întotdeauna să stingă focul din mine. Aș putea proceda la fel, însă nu îl voi obliga, nu îl voi obliga să aibă sentimente pentru mine sau să trăiască într-un loc unde soarele nu răsare niciodată. Nu îl voi răpi, doar dacă mă va ruga să o fac.
- De ce îmi spui "hyung"? Ești mult mai în vârstă decât mine.
Am surâs. Privirile noastre s-au întâlnit trezind ceva în mine ce credeam că va dormi pe vecie
- Asta nu contează. O să fi hyung-ul meu mereu.
Buzele mele le-au atins pe ale sale într-un sărut, unul blând la început, dar prinzând în amploare încetul cu încetul. Atingerea lui e obsedantă, e otravă, dar pe care nu mă pot abține să nu o gust din nou și din nou până într-un final mă va ucide. Atât de plăcut. De mâinile lui aș vrea să mor. A gemut atunci când i-am strâns unul dintre sfârcuri între degete, trupul său încovoinduindu-se, devenind maleabil în mâinile mele. Sunt un Zeu aș putea avea lumea la picioare, dar tot ceea ce vreau eu este ca acest muritor să mă iubească la rându-i.