P.O.V. Erick
Am rămas surprins când Edith m-a chemat la cafenea să îmi ceară ajutorul. Mă bucură faptul că are încredere în mine încât să îmi povestească despre Catlin.
Are o poveste uimitoare, nu ştiu prea multe deocamdată, dar nu vreau să o presez. Atunci când se va simti pregătită, îmi va spune singură.
Am ajuns acasă și si m-am trântit direct in pat, dar gândul îmi stătea numai la Edith. Vreau să o ajut, dar nu prea știu cum. M-am întins spre noptieră și am apucat laptop-ul. Trebuie să caut ceva despre această Catlin, nu pot să fiu chiar atât de neinformat. Am apăsat pe bara de căutare dar mi-am adus aminte că nu știu numele orfelinatului. Am deschis mesageria telefonului si i-am trimis un mesaj lui Edith.
Erick: Care este numele orfelinatului?
livrat: 17:43
citit: 17:59
Edith: Children's Aid Society. Nu găsești nimic pe site-ul orfelinatului, sunt prea puține informații, Erick.
livrat: 18:01
citit: 18:05
Erick: Ai încredere în mine, Edith. Nu mă subestima.
livrat: 18:07
citit: 18:11
Am așteptat răspunsul ei câteva minute, dar a întârziat să apară așa că mi-am aruncat telefonul în pat, undeva lângă mine și am introdus numele orfelinatul în bara de căutare. Edith avea dreptate, pe site sunt doar câteva poze cu clădirea și numele asistentelor, nimic folositor. Am stat așa, încercând să găsesc o soluție când brusc, mi-am adus aminte de Mark, prietenul meu care se pricepe în calculatoare. Trebuie să avem o bază, niște informații cât de mici să putem să începem căutările. Îmi iau telefonul de pe pernă și îi caut numarul de telefon în agendă sperând să fie încă aici. Îl apelez bucuros și mă rog să-mi răspundă.
— Alo, da? A răspuns vechiul meu prieten cu o voce confuză. Probabil nu mai știe cine sunt.
— Ce faci, frate? Sunt Erick. Greu mai raspunzi la telefon!
— Mai nimic, frate. Nu am mai vorbit de mult. Ar trebui să ieșim într-o zi, ca în vremurile bune.
— Sigur, oricând. Dacă faci tu drumul de la Seattle la New York, ne vedem cu plăcere. I-am răspuns și am abordat apoi subiectul pentru care l-am sunat. Am nevoie de o favoare! Oricum mi-ai rămas dator ultima dată când ne-am vazut!
— Frate, eram sigur că o să-mi scoți ochii pentru asta! A oftat el ofticat. Cu ce te pot ajuta?
— Știu că te pricepi la tot ce ține de calculatoare și aș vrea să mă ajuți să găsesc pe cineva! Știu că ce îți cer e prea mult, dar...
— Who who, stai așa, hai să o luăm încet, pe cine naiba vrei să găsești?
— Băi, vreau să ajut o fată să-și găsească prietena. E o poveste prea lungă și complicată. Pe care oricum nu e nevoie să o știi, tu doar găsește fata.
— Erick Miller vrea să ajute o fata! Wow, asta e ceva nou! Să vedem, cum o chema pe fată?
— Pe cine? Pe prietena ei?
— Nu mă, pe fata pe care o ajuți! Este fata aia despre care mi-ai spus?
— O cheamă Edith și e în aceași clasă cu mine, ea este, și chiar nu contează mai mult. Am răspuns puțin nervos de interesul lui pentru Edith. Ce contează cum o cheamă? Trebuie să o caute pe Catlin și atât! Am șuierat nervos și i-am răspuns calm. Vreau să mă ajuți să o găsesc pe fata aia.
— Bine, cum o cheamă?
— O cheamă Catlin Anderson, a fost adoptată și nu-i știm numele din prezent.
— Atunci, tu și Edith, trebuie să aflați cum e numele ei din prezent și după mă anunți și eu o să încerc să caut mai multe detalii!
— Bine, o să te anunț în caz de o să găsesc ceva. Mersi, frate.
— Apropo, vreau să o cunosc pe Edtih. Succes, frate! Am scrâșnit din dinți! Eram sigur! Când e vorba de Edith, mereu îmi pierd calmul.
— Nu e necesar, am spus aproape mârâind.
I-am auzit râsul de la celălat capăt și mi-am dat ochii peste cap.
— De ce te enervezi, Erick? Vreau și eu să o cunosc pe această Edith. Pare o fată cu adevărat specială. A spus și pot să jur că rânjește acum. Nemernicul!
— Am treabă, mai vorbim omule, mulțumesc.
— Pa, frate.
Îi închid telefonul și mă dau jos din pat ca să merg să fac un duș. Un duș rece mi-ar prinde bine. Îmi iau haine de schimb și un prosop din dulap. Deschid ușa și merg direct spre baie. Mătușa Beth încă nu a ajuns acasa așa că am parte de mai multă liniște. Intru în duș și pornesc apa rece. Un tremurat îmi trece prin tot corpul dar îl ignor. Mi-am închis ochii încercând să mă relaxez dar capul îmi e plin de gânduri. Edith, Edith, numai ea îmi umbla prin gânduri toată ziua. De când ne-am intalnit a avut grijă să-mi mănânce zilele.
Ies din duș când am început să tremur serios și mă imbrac într-o pereche de pantaloni de trening și un tricou. Când ies aud ușa de la intrare. Se pare că mătușa a venit.
— Erick, am ajuns! Nu am timp și nici chef să fac mâncare la ora asta, așa că am luat pizza, în seara asta ne mulțumim și cu atât.
Merg spre mătușa Beth și o ajut cu pungile de cumpărături. Ne așezăm la masă și începem să mancam. Mai mult ea decat eu. Capul îmi e plin de gânduri, nu pot mânca. Fiecare înghițitură îmi intră cu nod.
— Nu ți-e foame, scumpule? M-a întrebat cu o privire blândă.
— Nu prea. Am spus și m-am lăsat pe spătarul scaunul. Ai avut măcar o dată sentimentul ăla în care nu vrei să dezamăgești pe cineva? Am întrebat-o privind în gol.
— Da, o singură data. Pe unchiul tău l-am dezamăgit. A spus întristându-se și s-a oprit din mâncat.
— Nu vreau să mai dezamăgesc pe cineva, așa cum mi-am dezamăgit părinții.
— Of, scumpule! Mi-a spus și mi-a mângâiat obrazul în timp ce mă privea drăgăstos. Nu le-ai greșit cu nimic, ține minte asta! Erick, ai un suflet bun...
Am tăcut și am continuat să privesc în gol. Mă simt ca dracu. Toate sentimentele mi se răsucesc amețite prin cap. Nu știu ce se întâmplă cu mine.
— E vorba de Edith? A spus mătușa după multe momente de tăcere.
Mi-am ridicat privirea brusc și mi-am strâmbat nemulțumit. Nu trebuia să știe asta. Am aprobat oricum din cap, nu avea rost să neg sau să mint. M-a privit înțelegătoare și mi-a mângâiat creștetul capului.
— Eu merg sa mă culc, sunt foarte obosită! Mâine am un program încărcat și să nu uiți să o saluți pe Edith din partea mea.
— Și eu mă duc în camera mea! Noapte bună, mătușă! Am sărutat-o pe frunte și am plecat.
Mă așez în pat și îmi simt telefonul vibrând. Il iau și văd că am un mesaj de la fata care îmi tot bantuie gândurile.
Edith: Marți, în sala de sport a școlii după ore. Atunci va avea loc prima lecție de dans!
livrat: 23:56
citit: 23:59
CITEȘTI
Urmează-ți Visul!
Roman pour Adolescents- De ce ai făcut asta? De ce nu mi-ai cerut părerea? De ce ai ales să distrugi totul și să te bagi fără să știi? - Am crezut că te ajut... - Mereu crezi asta și uite unde ajungem, Edith! Acum ce facem? - Presupun că trebuie să te gândești și...
