Urmează-ți Visul!

Capitolul 25

     Ce faci când nu știi ce să alegi? Arunci cu banul, o iei pe ghicite sau alegi varianta care sună mai bine? Dacă alegi ceva greșit, totul se duce în râpă! Poate de asta ne este frică câteodată. Ne este frică să pierdem acel ceva care ne-ar schimba viața! Deci, ce ai alege dintre: Să stai cu persoana care te-a crescut și pe care o iubești, dar să nu ai niciun viitor sau să mergi să-ți creezi propria viață, dar să nu ai lângă tine singura persoană care a fost mereu lângă tine...

     Mulți ne spun "Urmează-ți inima", dar dacă nici ea nu știe. Dacă este prea multă presiune pe ea și nu o să știe varianta corectă? Poate ar trebui să lăsăm soarta să decidă sau să așteptăm pe cineva care să ne bată la ușă și să ne spună ce să facem. Săraca inimă, este mereu pusă să aleagă pentru noi!

     — Unde este hotelul ăla? Ăsta mic sau cum ziceai că te cheamă, mergi mai rapid!

     — Erick! Îl cheamă Erick! Ce este așa greu de reținut, Catlin?

     — Nimic, doar că îmi place să vă enervez! Deci, cât mai avem?

     — Vreo cinci minunte, mulțumită?

     — Foarte mulțumită, dar de ce vrei să mergem la hotel, Edith?

     — În primul rând, unde vrei să mergem în pustietatea asta? În al doilea rând, eu și cu părinții mei trebuie să-ți propunem ceva. Acum ai înțeles?

     — Da, am înțeles! Știi ce este amuzant?

     — Ce?

     — Înainte nici nu vroiai să stai lângă ei, dar acum vorbești frumos despre ei, ba chiar îi numești părinți...

     — Ești geloasă sau mi se pare?

     — De ce să fiu geloasă, Edith? Pentru că ai uitat de mine sau pentru că nu vorbești frumos despre mine? Nu sunt geloasă, nu am dreptul ăsta...

     — De ce vrei să dramatizezi atât? Auzi "Nu am dreptul ăsta", pe bune? Cine a zis asta? Cu siguranță nu eu! Și nu înțeleg care este problema ta. E firesc să fii geloasă, este normal, toată lumea a fost geloasă la un moment dat!

     — Eu nu am fost, nu sunt și nici nu o să fiu geloasă în viața asta! Ai înțeles sau vrei să-ți explic din nou?

     — Bine, mai vorbim noi peste câțiva ani despre asta.

     — Sau hai să nu mai vorbim niciodată despre asta! Așa, să revenim la subiect! Am ajuns? Mă întreabă cu un zâmbet drăcesc, iar eu nu mă pot abține și îi arunc cea mai dură privire pe care o am, dar asta o face să râdă.

     — Fetelor, eu zic să vă calmați pentru că am ajuns.

     Coborâm din mașină când a terminat de parcat Erick mașina și încercăm să luăm toate plasele din portbagaj.

     — Voi aici ați stat? Scârbos!

     — Da, am stat aici doar ca să te găsim pe tine! Vezi? Am făcut un sacrificiu, dar tu nu ești în stare să vezi asta, tu doar ne reproșezi lucruri! Pentru că tu doar asta știi să faci! Vino, ia ultima plasă și hai să mergem să discutăm. Îi spun încercând să-i arăt ultima plasă din portbagaj.

      — Dar ce sunt eu? După ce că am venit, vreți să vă car și pungile!

     — Bine, hai că deja m-am săturat de comportamentul tău! Ești indiferentă și ignori tot ce spun. Tot ce fac este pentru binele tău, pentru a avea un viitor mai bun, dar văd că tu nu vrei asta. Hai, nu vreau să se întunece! Mâine avem un avion de prins. Îi zic nervoasă și dau să mă întorc, dar mâna ei mă trage înapoi.