° 𝐒𝐎𝐑𝐀 𝐔𝐍𝐔𝐈 𝐈𝐃𝐎𝐋 °

Capitolul 18

Deja trecuse o luna de când au plecat băieții, timpul trecuse foarte greu și deabea puteam vorbi cu el. Era mai mereu ocupat și nu avea niciodată timp sa vorbească. Asta ma enerva dar tot odată îl înțeleg și pe el. Într-o seara când am vorbit puțin pe camera cu el era foarte obosit asa ca a adormit în timp ce vorbea cu mine.

Imi este foarte greu, nu știu cum voi mai rezista asa de mult. De când au plecat băieții Jennie este altfel, sta mai mult în camera ei și ascult tot felu de piese triste..

Azi m-am gândi sa îi fac o vizita pentru a o scoate afara, eram deja în fata casei ei asa ca sun la interfon unde îmi răspunde mama ei doamna Kim.

- o, Rose, intra ! Ce mai faci?

- bună ziua doamna Kim, am venit sa o scot pe Jennie afara.

- ce bine! Toată ziua sta în camera ei și nu pot sa înțeleg de ce.. De ceva timp se comporta ciudata poate  poți vorbi tu cu ea..

- desigur, îi spun și ma îndrept spre camera ei unde bat la ușa.

- da.. Se aude imediat o voce mica.

Deschid ușa și pășesc înăuntru unde dau de Jennie care era în pat.

- Rose? Spune ea uimita.

- chiar eu în persoana. Ai.. 15 minute la dispoziție sa te îmbraci și sa te aranjezi pentru ca azi vei ieși afara cu mine.

- Rose, nu vreau sa merg nicăieri.

- ba da, ii spun eu și trag pătura de pe ea.

- yaa, dă-mi patura înapoi!

- nup.. Acum te dai jos și te îmbraci, 15 minute, nu m-ai mult! Te aștept! Ii spun zâmbindui .

- nu vin, îmi spune punându-și capul pe perna.

- dacă îl sun pe Suga și ii spun toate lucrurile astea...

- yaa, vin! Stai! Îmi spune și se da jos din pat.

Intodeauna câștig, îmi spun eu în gând și zâmbesc.

*

- ce facem aici? Ma întreba ea.

- ne da-m în leagăne, tu ce crezi?

- vad și eu asta deșteapto, dar de ce?

- sa m-ai vorbim și noi, una doua..

Ea aproba și se așează pe leagăn. Bun încet încet cedează și ea.

- despre ce vrei sa vorbim?

- Jennie, stiu ca îți este foarte greu, te înțeleg perfect, dar asta nu însemna că trebuie să te închizi în tine și sa devii o depresiva. Toate astea nu îți fac bine nici ție și nici celor din jurul tău. Cum crezi ca ar reacționa Suga darca te-ar vedea în starea asta? Îți răspund tot eu dacă vrei... S-ar învinovăți singur și nu cred ca îți dorești asta. Știi doar ca și ei trec prin greutăți acolo. Chiar dacă abea reușim sa mai vorbim cu ei asta nu însemna că iubirea dintre noi a dispărut. Noi ar trebui sa fim puternice ca băieții sa vadă cât de mult suntem lângă ei.

- ai drepte! Sune ea cu capul aplecat în jos de data asta. Dar nu știu de ce nu pot fi asa. Ma gândesc doar la el.. Îmi este foarte greu.

- uite... Incerca sa îți ocupi timpul cu tot felul de lucruri iar asa timpul va trece m-ai repede. Sau putem chiar împreună. Ii spun zâmbind.

- pai de acum încolo hai sa facem asta împreună, îmi spune ea și amundoua începem sa radem.

- s-a făcut!

*

Zilele au trecut repede făcându-se încă o luna. O luna în care am făcut tot felul de lucruri cu Jennie, ba chiar am fost plecate și la mare cu ai noștri . Am învațat sa pescuim și sa facem tot felul de lucruri pe care nu le-am mai făcut pana acum.

Acum ne aflam în bucătăria casei mele împreună cu mama care ine învața sa gătim.

- dacă tot vreți voi sa va maritati măcar sa știți sa gătiți și voi ceva.

- cine a zis ca ma voi căsători.. Ii spun eu râzând.

- după cum va vad eu o sa urmeze și asta. Ne spune mama. Cu băieții ați mai vorbit.

- puțin prin mesaje, nu prea au avut cum. Ii spune Jennie.

- înțeleg, spune ea. Haideți sa gătim acum.

- și.. Ce vom face? O întreb eu.

- ce ziceți sa începem mai bine cu ceva bun?

- ceva bun? Mm.. Suna bine! Și ce vom face?.

- ce ziceți de un tort?

- da, spun eu vesela începând sa sar cu Jennie de bucurie.

- haideți la treaba, avem multe de făcut. Jennie tu vei face cremele iar tu Rose blatul și siropul , va voi ajuta și eu asa ca stați fără griji.

*

- nu îmi vine sa cred ca noi doua am reușit sa facem un tort.. Spune Jennie.

- da, nici mie.

Mama a băgat tortul la frigider după ce sa răcit puțin oar acum strângeam prin bucătărie când se aude soneria de la întrare.

- cine e la ora asta? Spun eu. Mama așteptai pe cineva?

- nu, îmi spune ea. Tatăl tău e în living asa ca nu ar putea fi nici el.

- atunci.. Spun uitându-mă la Jennie care se uita și ea ciudat. Ma ducă sa deschid eu.

Ma șterg pe mâini și părăsesc bucătăria, nu înainte de a-mi aranja puțin parul care era puțin deranjat. Când deschid ușa  fata mea rămâne socata...