Make me | 2

Capitolul 80

Deși ieri, după ce am avut plăcerea de a face cunoștință cu cele două gemene încântătoare, puteam să îi cer Kaylei să mă conducă la Applebee's-ul din Pullman, nu am făcut, căci nu îmi părea ocazia potrivită.

Așa că, am făcut-o în dimineața aceasta, la prima oră. Îmi face plăcere să stau cu ea în bancă, căci s-a adeverit a fi la fel inteligentă precum pare. Ne asemănăm mult în toate, de la felul în care organizăm și planificăm lucrurile, până la felul în care ne exprimăm. Poate ea este cu câteva procente mai vorbăreață decât mine.

Fiind în fața dulapului meu, am zărit-o deja pe Kayla care își băga la rândul ei cărțile în dulapul său. Norocul e că avem dulapurile destul de aproape, pe același coridor.

Când mă văzuse, și-a închis repede ușița dulapului și s-a postat lângă mine cu o față care ducea ușor a dezamăgire.

"Mi-e teamă că nu mai putem ieși unde ne-am propus, am auzit că Applebee's e în renovare pentru câteva zile." M-a anunțat vizibil supărată. Mă întreb dacă Applebee's-ul din Pullman îi aparține deasemenea lui Lucas, cu toate că sunt destul de sigură că da. "Dar putem încerca altă cafenea, dacă vrei." A sugerat, dar nu prea am chef să experimentez alte cafenele acum.

"Nu, nu prea am poftă de încercat. Dar nu îți face griji, putem ieși cu o altă ocazie." Văzând-o atât de întristată că nu putem ieși, parcă m-am simțit prost că am refuzat. "Sau, dacă ești de acord, poți veni pe la mine să mai vorbim sau să învățăm. Putem repeta ceva din tema aceea pe care am primit-o la franceză." După ce i-am sugerat, fața i s-a înseninat la loc.

"Sigur că vreau. Chiar voiam să îți propun să facem tema aia împreună." A zâmbit bucuroasă, aruncând involuntar privirea în spatele meu. Văzusem că ochii i s-au blocat într-un punct, devenind ușor încordată deși încerca să zâmbească ca să își ascundă neliniștea.

"Kayla!" Vocea veselă a unui băiat răsuna din spatele meu, tocmai din direcția în care Kayla privea tulburată. M-am întors curioasă să văd ce se petrecea și cine i-a strigat numele, dar nu m-am entuziasmat prea tare când am conștientizat că băiatul era Ethan.

"Hei..." Îl salută Kayla, prea încordată ca să mă facă să cred că venirea acestui băiat este cu intenții bune.

"Bună, draga mea. Cum îți mai e viața? Nu am vorbit de ceva vreme." Ethan, cu un zâmbet larg pe buze, își făcu loc între mine și Kayla. I-am analizat apiriția sa, neputând să nu îmi recunosc în minte că arată bine. Părul său șaten îi este dat pe spate, făcând contrast cu pielea sa creolă. Buze nici prea mari, nici prea mici, ochi ciocolatii și veseli și o statură potrivit de înaltă.

"Tocmai de asta mă întreb de ce vorbim acum." Îi răspunse Kayla înțepător, dar singura reacție pe care i-a provocat-o a fost un chicot scurt. "Viața mea e bună, mulțumesc de grijă."

"Nicio problemă, mă bucur să aud că îți merge bine chiar dacă nu faci cele mai bune alegeri în viață." Ethan i-a răspuns la fel de veninos. Venin ascuns sub un ton inofensiv. În timp ce eu oscilam cu privirea între cei doi care păreau că se urăsc, sau cel puțin Kayla îl disprețuiește după felul în care aproape că îl strânge de gât, atenția lor a fost îndreptată spre mine după ce am tușit intenționat.

"Cred că ar trebui să mergem, Mia." Kayla vorbea cu mine, dar îl fixase doar pe Ethan cu privirea, de parcă nu își putea despărți ochii răutăcioși de persoana lui.

"Eu sunt Ethan, încântat. Tu trebuie să fi fata cea nouă, Mia Alcott." Îmi spuse, întizându-și mâna în fața mea. Îmi știe numele?

M-am uitat destul de confuză la el, nebănuind de unde îmi cunoaște deja numele. Răspunsul nu putea să fie decât că s-a interesat de unul singur care este numele meu și nu știu dacă ar trebui să mă uimească faptul că nici măcar nu a încercat să ascundă că făcuse asta.