Make me | 2

Capitolul 93

Perspectiva lui Lucas

"Locuință. Noul nostru apartament." Mi-a răspuns Mia, ținându-mă strâns de mână. "Adică...încă nu este al nostru. Nu am semnat nimic. Voiam să îl vezi și tu înainte să cumpăr ceva. Nici măcar nu am fost sigură dacă ești de acord sau dacă ai vrea să te muți numai cu mine." A continuat. Am scos un sunet ștrangulat, plimbându-mi ochii peste tot pe fața Miei. Nu îmi părea tocmai real ce spunea, ori aveam impresia că glumește. "Spune ceva..." Fața Miei se întristase. Nu vreau să o întristez, nu asta-i intenția mea.

"Eu..nici măcar nu știu ce să spun." Au fost singurele silabe pe care le-am putut spune. Nici măcar nu înțeleg de ce sunt atât de șocat. "Hei, nu face fața asta, nu e vorba că nu sunt de acord, sunt doar surprins. Un apartament nou? Doar pentru noi doi? Sună grozav, dar de ce ai..de ce ți-ai dori tu un apartament nou? Credeam că îți place casa cealaltă." I-am prins și cealaltă mână într-a mea, văzându-i întristarea care i-a acaparat ochii săi verzi.

"Nu e asta, îmi place casa aceea, dar...nu știu, mereu am avut sentimentul că sunt în vizită în permanență. Vreau să simt că sunt într-adevăr acasă. Alături de tine. Ceea ce încerc să spun este că aia e casa ta, nu a noastră."

"Înțeleg, dar nu te pot lăsa să cumperi tu un apartament, Mia."

În niciun caz nu o să stau cu mâinile în buzunare în timp ce Mia plătește un apartament pentru noi doi.

"Dar ăsta-i cadoul meu, Lucas. Iar pe părinții mei nu-i deranjează deloc." Mi-am scuturat capul.

"Nu, împărțim suma. Dacă eu nu contribui cu nimic, atunci nu voi simți că e și al meu."

"Și dacă o să îl cumpăr eu iar tu o să plătești cheltuielile? Ești de acord?" Și-a arcuit o sprânceană, iar eu am început să analizez în gând situația în care Mia m-a pus.

"Cât costă apartamentul?" Și-a dat ochii peste cap, oftând.

"Ești atât de încăpățânat. Nici măcar nu știu dacă îți place apartamentul!"

"Dacă ție îți place, îmi place și mie." I-am răspuns, frecându-mi degetul mare de mâna ei.

"Hai să îl vezi prima dată și abia apoi vorbim despre bani, în regulă?" M-a înghiontit, și s-a întors pe călcâie, scotocindu-se prin geantă. Într-un final a scos niște chei, și a deschis interfonul.

"Unde-i propietarul?" Am întrebat-o în timp ce ea apăsa pe butonul liftului. Scara blocului e la fel de aranjată cum e și exteriorul lui. Până acum totul e pe gustul meu, habar nu am cum va fi apartamentul.

"Mama s-a înțeles cu el ca să ne lase cheia sa de rezervă. Dacă îți place, mâine va trebui să semnăm contractul și să punem totul la punct." Am intrat în lift, iar ea a apăsat pe butonul care ducea la etajul șase.

"Apartamentul e mobilat?" Am continuat să o întreb, urmărindu-i cu atenție entuziasmul de pe fața ei. Nu vreau să îi ruinez toată încântarea.

"Da, este."

"Asta înseamnă că e chiar mai scump." Mia și-a ridicat sprâncenele la mine, spunându-mi din priviri să încetez cu subiectul ăsta. Nu pot înceta, faptul că nu vrea să împărțim suma îmi displace.

"Încetează cu asta, vom vorbi după."

"Am înțeles, a fost doar o remarcă." M-am întins să îi sărut obrazul. Și-a dat ochii peste cap, iar ușile s-au deschis. Am ajuns abia la etajul patru, dar liftul s-a oprit pentru o femeie care a apăsat pe buton. De asta urăsc naibii lifturile din blocuri!