Make me | 2

Capitolul 109

"Unde e Nathan?" Am prins-o pe Kayla de cot, strecurându-mi brațul de după al ei ca să pot să-i vorbesc dintr-o poziție mai confortabilă.

"S-a dus să pornească căldura în mașină, presupun. Lucas unde e?" Kayla mi-a răspuns, căutându-l în secunda următoare cu privirea pe Lucas prin curtea bisericii.

Sunt atât de multe persoane în curte încât devine din ce în ce mai greu să observi pe cineva cunoscut. În poartă îl ochesc pe Sam, alături de Tina, dar conversează atât de profund unul cu celălalt încât nu acordă atenție în jurul lor.

"Nu știu..." Murmur, încercând în continuare să-l găsesc pe Lucas. "Ah! Uite-l acolo! Vorbește cu tatăl lui Justin, probabil n-ar trebui să-l deranjez."

"Ați...vorbit? Sau, cel puțin, ce ai de gând să faci? Adică nu vreau să bat vreun apropo, doar că revenirea lui Lucas este o surpriză pentru mine și nu înțeleg prea multe."

"Nici eu nu înțeleg prea multe, să fiu sinceră. Nu am reușit să vorbesc foarte multe lucruri cu Lucas pentru că...ei bine, din cauza locului în care suntem, așa că nici măcar nu știu ce să cred, spun sau fac. Sunt dată total peste cap." Oftez pronunțat și ignor privirile pe care Sasha le aruncă spre mine, de parcă ar vrea să mă salute.

"Situația asta mă cam depășește. Mi-aș dori ca totul să fie normal." Kayla îmi urmează acțiunea și scoate un oftat tăios, strângându-mi simbolic brațul.

"Mie îmi spui?" Îmi iau buza între dinți, rozând-o ca să mă împiedic să merg și să vorbesc cu Lucas. "Uhm...presupun că o să mă duceți voi acasă?" Propoziția sunase mai mult interogativă decât afirmativă.

"Desigur. Vrei să mergem acum? Nate probabil așteaptă în mașină."

"Aș vrea. E destul de frig și...nu știu dacă ar trebui să-l aștept sau dacă vrea măcar să-l aștept."

"Tu vrei să-l aștepți? Dacă vrei, să știi că te înțeleg și nu cred că e ceva greșit în asta." După ce Kayla mi-a oferit pe tavă întrebarea, mi-e teamă să o iau.

"Păi...în principiu vreau să..."

"Uită ce am întrebat, te caută." Kayla mă întrerupe, uitându-se fix undeva prin spatele meu.

"Mă caută?" De nicăieri s-a instalat un fel de panică puerilă în mine, care m-a făcut să-mi măresc ochii și să îi strâng brațul prietenei mele până la refuz.

"Te-a găsit." A declarat Kayla, vrând să-și scape brațul din strânsoare.

"Poftim?" Nici măcar nu îmi explic pentru ce mă crispez în așa mare fel. Nu sunt în pragul îndrăgostelii și nici nu e pentru prima oară când aș discuta cu Lucas, nici măcar pe ziua de azi. Și totuși, în conturul clipei de față, se simte atât de diferit încât îmi provoacă fluturi în stomac.

"Așteaptă. Vorbește cu o fată acum."

"O fată?" Mă încrunt nedumerită și curioasă. Eliminându-mi orice reținere, dau o privire în spatele meu peste umăr, cât să-l zăresc.

"Oh, e Allison." Am dat afară o mare parte din emoții văzând că fata este doar ea.

"Aceea e fosta lui Nate, nu-i așa?" Întreabă Kayla pe un ton jos, scanând-o pe brunetă din cap până în picioare.

"Așa e." I-am răspuns, privindu-i ochii albaștri cercetători.

"E drăguță." Dă din umeri, iar faptul că îi simt sinceritatea vibrând în glas mă face să o apreciez și mai mult. O tentă de tristețe i se citește pe chip, anunțându-mă că e timpul să vin cu marea întrebare.