Make me | 2

Capitolul 92

"Te simți bine?" L-am întrebat pe Lucas în timp ce îmi ștergeam părul cu un prosop. Și-a ridicat capul în direcția mea de parcă uitase pentru câteva minute unde se afla.

"Da, de ce?" Și-a curățat glasul, și abia apoi mi-a răspuns, trăgându-și peste abdomenul său plat un tricou gri curat din șifonier.

"Nu știu, ești tăcut de când...am făcut ce am făcut." Nu știu de ce încă mă simt jenată să spun unele lucruri, mai ales că acel curaj pe care vinul mi l-a dat s-a cam dus. Lucas mi-a spus chestii mult mai neadecvate decât ceea ce voiam să spun eu mai devreme, dar eu încă nu sunt obișnuită.

S-a așezat pe marginea patului, trecându-și degetele prin firele ude din părul său. Totuși, arată atât de bine cu părul ud.

"Nu am nimic, sunt bine." Mi-a răspuns, luându-și telefonul în mâini. A început să tasteze.

"Nu...nu ți-a plăcut?" Am înghițit cu greu din cauza nodului care mi s-a format în gât. Nu sunt experimentată deloc, habar nu am dacă pentru el lucrurile au fost la fel de minunate cum au fost pentru mine.

Pentru mine a fost incredibil.

Nu am avut parte de astfel de sentimente puternice până acum. Sexuale sau emoționale, nu contează, nu am avut în niciun domeniu. Lucas este singurul bărbat din viața mea și nu aș vrea să schimb asta vreodată.

Știu că atunci când vine vorba de lucruri sexuale, el are o foarte mare experiență față de mine. A fost cu atât de multe fete încât încep să mă întreb dacă eu îl satisfac măcar puțin precum au făcut cele dinaintea mea.

Și-a întors capul spre mine confuz, cu fruntea încrețită într-o încruntătură. De ce arată atât de bine fără ca măcar să depună eforturi? Griul tricoului în combinație cu părul său ud și negru precum tăciunea arată incredibil.

Țineam prospul pe picioarele mele, stând pe scaunul de la biroul lui Lucas.

"Poftim? De unde ți-a venit asta?" Și-a închis ecranul telefonului său.

"Pari supărat, iar asta abia după ce...am terminat. Dacă nu te-ai simțit bine, te înțeleg. Știu că nu am multă experiență în asta și că poate nu te fac să te simți la fel de bine cum te-au făcut alte fete sau..."

"Stai, ce?" M-a întrerup imediat, aruncându-și telefonul pe pat și ridicându-se în picioare. "Doar nu vorbești serios, nu?" S-a așezat din nou pe pat, dar în fața mea, la o distanță foarte mică de mine. Am aruncat prospul lângă el, pe pat.

"Ce vrei să spui?" Am întrebat cu o tentă de încruntătură pe față.

"Mia, nu trebuie să îți faci griji vreodată că nu mă faci să mă simt bine când facem dragoste, în orice fel am face-o. Nu sunt supărat deloc. Dar totuși, de ce ai crede că aș fi supărat din cauza asta?" Căuta neapărat să mă privească în ochi, de parcă doar așa mi-ar putea demonstra că vorbește serios.

Mi-am plecat privirea în jos, privindu-mi degetele jenată.

"Nu știu. Câteodată uit de experiența pe care o ai tu în lucrurile astea, iar eu nu am deloc. Nu am de unde să știu că fac lucrurile cum trebuie. Habar nu am, Lucas..." Am oftat. Gândul cu grămada de fete care l-au avut pe Lucas mă face să mă simt rău, așa că încerc să nu imi alung imaginile din mintea mea.

Lucas a prins brațele scaunului pe roți, și l-a tras cu tot cu mine mult mai aproape de el. Atât de aproape încât genunchii mei sunt între picioarele lui.

"Nu te gândi la asta. Iubito, nu îmi pasă dacă ai experiență sau nu. Nici nu îmi doream să ai experiență, pentru că asta nu te-ar fi ajutat cu nimic. Îți jur că nu m-a făcut nimeni să mă simt atât de bine cum m-ai făcut tu în timpul actului. Nu te subestima singură. La naiba, Mia, ai reușit să mă exciți spunându-mi doar că eu te excit."