Lanțul mortii?

276 12 9
                                    

Dominic pov.

Flashback

Intru după ea și ma opresc, îngrozit de ceea ce vad.
Imi i au blondina în brațe lăsând o să plângă și să se descarce.
Încă o victimă. Jeremy, Ed, Benson și acum...acum asta. Ce mai urmează?! Cine?! Matt? Eu? Amelie? Blondina?
Cine mai urmează?
Acum mama soacra? E deja prea mult pentru blondina mea. Mai întâi Jeremy, tatăl ei, iar acum mama ei. Ne ataca la temelie. Ne dărâmă zidurile și i au pe toți cei dragi, rand pe rând.
Maia: Mamă...mama. Nu și tu. Te rog nu ma lăsa și tu. Nu pleca și tu. Nu tu. Te rog mama. Te rog, nu ma lăsa singura. Nu pot fără tine. Nu ma lăsa și tu. Nu ma lăsa singura. Am nevoie de tine mama. Am nevoie de tine. Nu ma lăsa
Urlă și plange încontinuu lângă cadavrul mamei sale. Acele oceane albastre sunt tulbure acum, sunt triste și neliniștite, au o frica a lor. Aceste oceane albastre plâng râuri. Iar eu nu pot face nimic pentru a le liniști, absolut nimic.

End flashback

Imi privesc blondina cum își plânge mama, cum plânge cu lacrimi amare la căpătâiul rece al ființei materne. O privesc cum suferă și nu pot face nimic. Nu pot să i alung durerea și asta ma doare cel mai tare. Să nu i pot alunga în niciun fel durerea asta ce o macină acum.
O privesc din îndepărtare fără a îndrăzni sa ma apropii. Nici nu stiu ce ar trebui să fac pentru ea acum.
Matt: Du te la ea
Imi întorc privirea când simt o mână pe umărul meu și îl zăresc pe Matt.
Matt: Du te la ea. Fi lângă ea. Acum are nevoie de tine, mai mult ca niciodată. Nu o lăsa singură
Eu: Stiu. Dar când o văd așa mi se rupe sufletul
Matt: Și mie. Dar trebuie să fim lângă ea. Acum are nevoie de noi. Du te
Are dreptate, are nevoie de noi, de mine. Acum mai mult ca niciodată. Asa ca iată ma, pășind ușor spre ea.
Tresare când imi simte atingerea dar se liniștește când ma zărește.
Eu: Te rog iubito, hai acasă. O sa răcești
Maia: Nu pot. Nu vreau sa plec. Nu pot sa o las
Eu: Iubito. Numai ai ce face. Nici eu nu suport asta, nici mie nu mi convine dar numai avem ce face. Trebuie să acceptăm situația. Nu o mai putem aduce înapoi. A trecut o săptămână
Maia: Trebuie să găsesc criminalul. Trebuie să o razbun
Eu: Nu iubito. O'Connor a fost criminalul. Oamenii lui au omorât o
Maia: El era deja mort! Era mort!
Eu: A dat ordin din înainte. Știa că urma să vin după el să l omor. A vrut să se răzbune
Maia: Și a făcut o. Acum e rândul meu
Eu: Nu iubito. Nu poti face asta. Stii bine ce aduce răzbunarea. Nu vreau sa te pierd. Nu te pot pierde iubirea mea
Maia: Vreau răspunsuri. Am nevoie de raspunsuri. O'Connor nu a acționat singur. Cineva a făcut asta. Și vreau sa aflu cine. Vreau sa l pedepsesc
Eu: O sa aflam, iti promit. Aflăm totul. Numai nu te gândi la crime. Nu ți păta mâinile cu sângele lor. Nu păcătui în mod voluntar.
Maia: Nu o pot lăsa ne răzbunată. Nu pot. L am pierdut pe tata, acum pe mama. I am pierdut pe amândoi. Nu pot să nu ma razbun pentru moartea lor.
Eu: Stiu iubito. Stiu. Dar hai să o facem pe cale amiabilă. Hai sa lăsăm legea sa și facă treaba. Bine?
Ofteaza și nu zice nimic. Asa ca o ridic de pe pământul rece și se sprijină de mine pe tot parcursul drumului până la masina, unde o ajut sa se așeze ușor în spate alături de Chris și Matt.
Ma urc rapid la volan și trag cu ochiul în spate privind o cum își sprijină capul de Chris și strângându l strâns pe Matt de mână.
Nu, nu sunt gelos dar nu suport sa o văd așa.
Eu: Unde vrei sa mergem iubito?
Maia: Acasă la mama. Trebuie să i strâng lucrurile. Trebuie să aranjez pe acolo. Vreau sa vand casa
Eu: Esti sigură?
Maia: Da. Numai pot intra în casa aia fără sa o strig, sa astept sa apara și sa se bucure când ma vede. Casa aia e goală fără ea iar eu nu pot păstra o casa pustie, o casă în care nu pot intra
Eu: Sa stii ca nu esti singură iubito. Suntem alături de tine. Mereu, prin tot
Maia: Stiu. Voi sunteti baietii mei. Nu stiu ce m aș face fără voi băieți
Matt: Sunt de acord cu tine Maia dar nu poti vinde încă casa. Până nu se rezolva cazul. Iar casa e locul crimei, așa că nu o poti vinde. Deocamdată
Maia: Măcar pot sa aranjez pe acolo?
Matt: Da. Din moment ce am căutat acolo, am luat probe și tot ce ne trebuie, poti face ordine acolo.
Maia: Bine. Măcar atât pot face și eu
La scurt timp ajungem și la casa mamei ei, fosta casă, casa răposatei, locul crimei. Nici eu numai stiu cum sa numesc aceasta clădire.
Blondina mea are dreptate. Trebuie să vândă casa asta cât mai repede. Până nu o omoară psihic și emoțional.
Prima care coboară e blondina mea și o urmăm rapid.
Pășește ușor spre casa dar se oprește la câțiva metri de casa. Astfel ajungând o din urmă și o strâng în brațe știind ce greu va urma pentru ea.
Eu: Esti sigură iubito? Chiar vrei sa intri acolo?
Maia: Da. Trebuie să fac asta. Dar nu pot intra acolo singură
Eu: Sunt cu tine iubito. Suntem cu tine. Tu decizi cine vine cu tine
Blondina mea nu zice nimic dar imi strânge mâna puternic, dandu mi de înțeles că ma vrea lângă ea înăuntru.
Înaintez ușor, lăsând o pe blondina în spatele meu și intram în casa.
Eu: E atât de pustiu, atât de gol
Maia: Poliția chiar a "curățat" tot
Maia pov.
Târziu în noapte când terminam intr un final decidem ca e timpul sa iesim.
Primul care iese e Dominic. Iar eu, pret de câteva secunde, ma uit în gol în casa. Ma uit și imi aduc aminte de tot.
De tot ce ține de ea, de noi două, chiar și de clipa în care trebuia să vin prima dată cu Dominic aici, momentul când trebuia să se cunoască cu mama. Când l am asteptat ca o proastă două ore.
Absolut toate momentele cu mama imi răscolesc atât mintea cât și sufletul. Amintiri ce imi aprofundează durerea.
Făcându mi astfel lacrimi sa cadă și căzând pe podeaua rece plângând iar.
La scurt timp simt două mâini, semn ca Dominic s a întors după mine.
Dominic: Iubito. Trebuie să fi puternică. Esti o luptătoare. Revino ți
Eu: Nu pot. Numai am deloc putere
Dominic: I ati totul de la mine, energie, speranță, putere, tot. Lăsa ma sa ți fiu eu doza ta de putere
Zice și se lasă jos lângă mine luandu ma în brațe.
Ziua următoare...
Trezită de razele soarelui ma uit în jur și observ ca suntem pe canapea. Mai exact eu în brațele lui Dominic.
Încă suntem in casa mamei. Se pare că am rămas aici noaptea trecută.
Ma dau ușor jos de pe Dominic fără a l trezi și ma dezamortesc un pic.
Imediat se trezește și Dominic și îl văd ridicându se greu.
Dominic: Buna dimineata iubito
Eu: Buna dimineata și tie dragul meu
Dominic: Cum ai dormit?
Eu: Destul de bine, fiind în brațele tale. Dar tu? Tu chiar ai dormit pe canapea
Dominic: Se putea și mai rău
Eu: Esti asa un scump. În situația asta nu te plangi de nimic și imi mai suporți și mie toate durerile și crizele
Dominic: Pentru tine fac tot. Tu imi dai putere sa rezist. Durerile tale sunt și ale mele. Lacrimile tale sunt și ale mele. Suntem un întreg și suferim împreună. Trecem prin toate împreună.
Eu: Nu stiu ce m aș face fără tine, jur
Imi zambeste și ma ia în brațe strângadu ma bine inauntru lor.
Dominic: Hai acasă
Zice și rupe îmbrățisarea ca mai apoi sa ma i a de mână ieșind din casa.
Ieșind în aerul curat al dimineții observam în schimb masina lui Matt.
Ne apropiem de masina și îi vedem dormind în fața.
Bat ușor în geam și îi văd cum tresar speriati, fapt ce ma amuza.
Chris da geamul în jos și observ cât de somnorosi sunt amândoi.
Eu: Bună dimineata băieți
Chris: Neata șefa
Dominic: Ce faceti băi aici?
Matt: V am păzit pe voi
Zice Matt obosit în timp ce își freacă ușor ochii.
Chris: Unde mergem acum?
Dominic: Acasă. Se pare că avem nevoie cu toții de o cafea
Eu: Sau haideti în oraș
Matt: Mai bine
Dominic imi deschide galant ușa și se urcă în urma mea în masina.
Matt: Chiar ne ar prinde bine o cafea
Eu: Sa stii ca da. O cafea chiar iti face ziua mai bună
După câteva ore...
La dracu cu cafeaua aia cu tot. La naiba cu tot.

Flashback

Întorși la masina, Chris și Matt sunt inaintea noastra, asftel eu cu Dominic rămânem în urma.
Dominic se oprește în schimb când îi suna telefonul și imi zice sa o i au înainte.
Fac câțiva pași în fața dar ma opresc când se aude un foc de armă. Mai exact cand un glonț trece exact pe lângă mine.
Instinctiv ma uit în spate spre Dominic și îl zăresc împușcat la pământ.
Îi tip îngrozită numele și fug spre el.
Ajunsă lângă el cad jos, luandu i capul în brațe rugându l sa ramana treaz.
Ajung și baietii și se uita speriati.
Eu: Sunați la salvare. Acum!

End flashback

Și acum, acum suntem la spital sperând din tot sufletul ca Dominic al meu sa trăiască.
Nu îl pot pierde și pe el. Nu pe el. Nu mi pot pierde bărbatul, dragostea.

One Night StandUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum