Little Space |Taekook|

14

Mă trezesc de dimineață, deschid ochii iar o durere de cap mă cuprinde. Mă simt ciudat... Mă uit în jur și îmi dau seama că nu mai sunt în little space.

Încep să mă panichez, neștiind ce să fac. Dacă lui Taehyung nu îi va plăcea de mine când mă va vedea ? Dacă nu va mai vrea sa fie cu mine ? Taehyung...acum îmi dau seama că Taehyung încă nu sa trezit.

Mă ridic cu grijă din pat, pentru a nu-l trezit și merg la dulap, îmi aleg niste haine care să nu mă mai facă să par un copil și merg la baie, îmi fac rutina, și ies. Cobor în bucătărie și mă apuc sa fac micul de jun. Mă gândeam să fac niște clătite cu gem de căpșuni... Da asta fac.

Mă apuc de aluat iar când îl termin mă apuc să le fac în tigaie.

Termin toate clătitele și le ung cu gem de căpșune. Le așez frumos pe o farfurie și scot din frigider o caserola de căpșune și două banane. Le tai și le pun și pe ele pe o farfurie.

La scurt timp aud zgomot de sus, semn că Taehyung sa trezit.
Mă apuc de spălat vasele ce le-am murdărit numai pentru a lungi momentul când va trebui să îi întâlnesc privirea.

-Kookie ? Ce faci așa devreme aici ? Și de ce nu mai trezit daca îți era foame și vroiai clătite ? Îți puteam face eu.

Vine și mă cuprinde în brațe pe la spate. Nu cred că a observat că nu mai sunt little.

-Baby ? Ce sa întâmplat ?

Acesta mă întoarce cu fața la el, iar când facem contact vizual îi pot vedea surprinderea din privire. Îi zâmbesc timid și neliniștit. Aștept cu sufletul la gură să vad cum va reacționa.

-Jungkook? Întrebă cu o confuzie clara în voce.

-Chiar eu hyung. Îi spun și las privirea în jos, începând să mă joc cu degetele, evita d contactul vizual cu el.

-Ce sa întâmplat ? Aseară erai în little space nu ? Întrebă și îi vor vedea cu ușurință confuzia din privire.

-Stiu hyung. Nici eu nu știu de ce m-am trezit în big space. Știu doar că m-am trezit cu o durere de cap și mă simțeam ciudat. Îi explic și îmi ridic privirea pentru a face contact vizual cu el.

-Vrei să mergem la un doctor? Te mai doare ceva ? Mă bombardează acesta cu întrebări iar eu îi astup gura cu mâna pentru al face să tacă.

-Acum sunt bine hyung, nu ai de ce să îți faci griji. Îi spun și îl conduc la un scaun de la masă.

-Esti sigur ? Pot chema un doctor dacă nu vrei să mergem la spital.

-Sunt bine hyung, plus ce crezi că îmi va face ? Cel mai probabil mă durut capul din cauză că m-am trezit în big space. Îi spun și mă pun lângă el la masă.

-Bine atunci, ai dreptate. Dar ești sigur că nu mai ai nimic?

-Sunt sigur hyung. Acum haide să ne mâncăm micul de jun apoi vedem că vom mai face. Îi spun și împing farfuria cu clatitele spre el.

Își pune două clătite în farfurie și gustă din ele. Pe față îi apare un zâmbet mare și se apucă de înfulecat cele două clătite din farfurie și încă vreo 3-4 din mormanul de pe farfuria din mijlocul mesei.

-Sunt... atât....de...bunee. Mormăie prin gurile de mâncare.

Chicotesc și mă continui să îl privesc fascinat cum înfulecă din clătitele acelea. Mat bucur că îi plac clătitele făcute de mine.

-Tu nu mănânci ? Se oprește din mâncat și se uită întrebător la mine.

-Nu-i mulțumesc hyung, am mâncat când m-am trezit. Îl mint și zâmbesc fals. Nu îmi este foame, mă bucur că el mănâncă și în locul meu.

-Sigur ? Nu mă minți ? Se uită cu ochii mijiți la mine.

-Foarte sigur hyung. Îl asigur și îl îndemn să continue să mănânce.

Când termină toate clătitele iau farfuria de pe masă și merg să o spăl, împreună cu celelalte vase care au mai rămas.

Termin cu vasele și merg în living acolo unde Taehyung ținea în mână un iepuraș de pluș. Am tendința să merg să mă joc cu el. Jungkook mic, vrea să iasă afară, dar nu îl las. Taehyung a avut destul grija de mine. Probabil a obosit sa aibă atâta grijă de mine. O să mă forțez o perioadă să stau în big space, asta pentru ca Taehyung să se odihnească.

Mă așez lângă el pe canapea și mut canalele la televizor până găsesc un film de acțiune la care ne uităm.

În timp ce vizionam filmul, ușa de la intrare se aude, pe ea intrând Yoongi și Jimin hyung. Evident că Jimin în brațele lui Yoongi hyung.

-Kookiee~ strigă Jimin și sare din brațele lui Yoongi hyung și vine la mine și mă îmbrățișează.

-Bună micuțule! Spun zâmbind fericit spre little-ul din brațele mele.

-Kookie ? Îmi ridic privirea de la micul cap rozaliu și îl privesc pe Yoongi hyung care avea o privire confuză.

-Sunt în big space hyung.. spun și îmi las privirea în jos, încercând să evit discuția ce va urma.

-Și ce vă aduce pe la noi hyung ? Îi mulțumesc în gând lui Taehyung, pentru că a schimbat subiectul. Mă întorc la Jimin care era în brațele mele. Se uită confuz la mine probabil din cauză că nu mă joc cu el, le fel cum făceam când eram în little space.

-Dada, de ce Kookie se compoltă ciudat ? Zâmbesc amuzat la cum a pronunțat cuvintele. Oare și little Kookie vorbește la fel ?

-Pentru că Jungkookie acum este mare. Așa cum și tu o să fi la un moment dat. Îi explică Yoongi hyung iar Jimin și duce și se așează pe genunchiul drept al lui Yoongi.

-Dar Kookie va mai fi mic ?

-Sigur că da puiule, dar va mai dura puțin ok ? Kookie poate fi mic la loc și în câteva ore sau chiar mâine. Nu se știe. Așa vei fi și tu, vei fi mare o perioada, apoi de fi mic la loc.

-Și cum poate Jiminie să fie mare ?

-Ei bine, asta depinde de tine. Nimeni nu știe când și cum vei deveni mare.

-Ce ar fi să ne uităm la un film ? Propune Taehyung și deja începe să schimbe canalele la televizor.

-Daa~ Moana, să ne uităm la Moana~
Strigă Jimin și brațele îngrijitorului său, bătând din palme.

Taehyung și Yoongi aprobă iar Taehyung pune CD-ul cu filmul ales de Jimin. Încă de la melodia de introducere am simțit cum micul Kookie vrea să iasă afară. Mă abțin cat de mult pot.

-Eu mă simt cam rău, o sa merg sus sa mă întind puțin. Le spun și nu mai aștept nici un răspuns că deja urc scările până la ușa camerei unde dorm cu Taehyung.

Mă pun pe marginea patului și încerc să mă calmez. Nu pot intra în little space. Nu îi pot face asta lui Taehyung. Ma îngrijit destul. A obosit.