capitolul 50

6 4 0
                                    

Toată ziua am fost supărată, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni,nici macar cu Alexandra. Tot drumul spre casă nu am spus aproape nimic,după ce a ramas Alexandra acasa,eu de la ea acasă mai am vreo 5-10 minute de mers pe jos. După ce vad ca intra in casa încep să plâng,începeau să imi curgă din ce in ce mai multe lacrimi pe obraz. Ajung acasă unde ma astepta fratele meu Antonio care imi făcuse de mancare si se uita la televizor,el spune ca de cand a plecat mama îi mănânc zilele,e cel mai bun frate,sincer nici nu stiu cum ma suporta. Mănânc, apoi ma pun si eu pe pat langa el,își da seama ca am plâns si ma întreabă:
- De ce plângi,s-a întâmplat ceva intre tine si Shawn?
Eu eram mirată,de unde stie el de mine si Shawn? Ii raspund:
- Stai putin,de unde stii ca eu si Shawn am fost împreună?
-Crezi ca nu v-am văzut împreună,pe huță,pe saltea in livada,si tu ca o neatenta ca de obicei ai lasat pozele facute in mall pe biroul din camera ta,am fost sa imi iau haina de la fotbal,bineînțeles pe care mi-ai luat-o tu sa o porti,si era pe scaunul de la biroul tau si asa le-am vazut.
Ma inrosisem la fața.
- Și tu stiai totul,si totusi nu mi-ai spus nimic? Ma asteptam ca in seara aia in care am fost in livada sa imi spui sa plec in casa ca e frig.
- Nu aveam ce sa iti spun ,plus ca daca te raceai tu luai pastile nu eu. Spune si incepe sa râdă.
Si am inceput sa îi explic tot.

ShawnUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum