O viață și încă puțin stăm și ne plângem amarul
O clipă și mai mult să ne ridicăm moralul
O, oameni lași nu vă mai temeți de-ncoronata moarte
Căci într-o secundă ne ia și uităm de toate
Nu știm aievea să ne bucurăm
Nu știm să pierdem și să mai luptăm
Nu vrem să învățăm să ne acceptăm trecutul
O viață și încă puțin stăm și ne plângem amarul...
Nu vrem să ne iubim între noi
Suntem obosiți psihic și înăuntru goi
Închinăm eșecul altuia ridicând pocarul
O clipă și mai mult să ne ridicăm moralul
O, dulce glas al iubirii ce tace
Te simt atât de amar, ești răul ce bine-mi face
Căci n-am teamă de recile sentimente
O, oameni lași nu vă mai temeți de-ncoronata moarte...
Ce viață? ce durere ? Ce amor?
Râd și vă mărturisesc tuturor
Că viața-i mai dură decât dulcea moarte
Căci într-o secundă ne ia și uităm de toate
Căci într-o secundă ne ia și uităm de toate
O, oameni lași nu vă mai temeți de-ncoronata moarte
O clipă și mai mult să ne ridicăm moralul
O viață și încă puțin stăm și ne plângem amarul
CITEȘTI
De la magia iubirii la realitatea dură
RomanceDin fiecare faptă și cuvânt putem învăța o lecție... fapta ne demonstrează ceea ce cuvintele n-ar putea... și cuvântul spus la nervi ne poate arăta gâdirea adevărată a unui om, căci la nervi își va arăta adevărată părere.
