A fost o vreme când zâmbeam
A fost și n-o mai fi
Căci suflet de copil aveam
Azi adultă-s, uite-mă aici...
A fost o vreme când iubeam
Și nu un om, iubeam chiar viața
Până când, pe înfundat plângeam,
Din miez de noapte pân' dimineața
Că soarta m-a învățat
Să fiu privată-n fața lumii,
Și noaptea să îmi las scăldat
Sufletul în lacrimile inimii.
Că încă plâng ca un copil,
Oricum copil tot voi rămâne
Chiar de te văd în cimitir
Tată, mi-este dor de tine!
CITEȘTI
De la magia iubirii la realitatea dură
RomantikDin fiecare faptă și cuvânt putem învăța o lecție... fapta ne demonstrează ceea ce cuvintele n-ar putea... și cuvântul spus la nervi ne poate arăta gâdirea adevărată a unui om, căci la nervi își va arăta adevărată părere.
