Am trăit o viață crezând că oamenii sunt fericiți
Sau că asta le e chemarea..
Dar am crescut și majoritatea sunt triști,
Și sunt aici, căutându-mi prin viață cărarea.
Am ochii la fel cum e marea
Și nu albaștrii ci reci ca ea
Vreau să ascult a tristei inimii cântarea
Și să mă pierd de cum începe ploaia
Vreau să aud glasul iubirii când ura mă-nconjoară,
Vreau să mă liniștesc când simt că sunt o fiară,
Vreau să fiu om mai înainte de toate,
Și totuși vreau atât de multe și parcă nu se poate..
Am suflet pur și mai greșesc și eu
Și totuși un orgoliu se ascunde-n corpul meu,
Că vreau să iert fără motiv omul ce cu sau fara voie mi-a dat peste față,
Că vreau să fiu om și să fiu bun în viață.
CITEȘTI
De la magia iubirii la realitatea dură
RomansaDin fiecare faptă și cuvânt putem învăța o lecție... fapta ne demonstrează ceea ce cuvintele n-ar putea... și cuvântul spus la nervi ne poate arăta gâdirea adevărată a unui om, căci la nervi își va arăta adevărată părere.
