Când plecăm...

38 5 2
                                    

Suntem oameni, zi de zi,
Iubim și oare dacă am ști,
Când plecăm spre neființă,
Am mai lăsa cu voință
Viața să ne lase-n spate
Mii de fapte ne-ndreptate?
Oare, de am ști ziua-n care
Vom pleca în depărtare,
Am mai face iar greșeala
Să lăsăm pe altă dată treaba?
Dar nu treaba de muncit,
Că oricum suntem buni la robotit,
Treaba de a fi mai buni și mai corecți
Treaba aia în care aproapele ți-l respecți,
Am mai fi noi dușmănoși,
Dacă din anii frumoși
Ar trece în zbor deodată,
Viața noastră, toată, toată?

De la magia iubirii la realitatea durăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum