Biserica veche și clopotul stingher
Ne cheamă mereu să ne rugăm la Cer.
Căci am rămas săraci, fără să vrem
Și am luptat cu alții, dar și cu noi în tandem.
Viața ne-a dat de toate: și munte și câmpie,
Ne-a dat o țară faină, iubită Românie!
Dar omul a stricat tot ce avea ea mai bun,
A pus stăpân pe ea dușmanul cel străin.
Și s-au distrus frumuseți și-au dispărut păduri
Și dăm vina pe animale și noi ne vrem stăpâni!
Le-am distrus casele, le-am luat și mâncarea
Și omu'-a uitat ce înseamnă ajutarea.
Azi v-ați mândrit cu toții că sunteți ,,buni români",
Dar voi vă dușmăniți, mai rău ca niște câini!
Vă mândriți cu țara, dar ați distrus-o toți!
Că mulți sunteți corupți și tot mai mulți, sunteți hoți!
N-avem spitale, drumuri și învățământ
Și azi eu v-aș întreba: ,,Până când?".
Lăsăm azi totul deoparte și ne mândrim
Și mâine tot în România trăim.
Nu doar de ziua ta, Românie,
Ar trebui să ne îmbrăcăm într-o ie,
Nu doar azi să te lăudăm,
Nu doar azi să te onorăm!
CITEȘTI
De la magia iubirii la realitatea dură
RomanceDin fiecare faptă și cuvânt putem învăța o lecție... fapta ne demonstrează ceea ce cuvintele n-ar putea... și cuvântul spus la nervi ne poate arăta gâdirea adevărată a unui om, căci la nervi își va arăta adevărată părere.
