Am iubit un Adam, cândva.
Am iubit un diavol mascat.
Am crezut într-un om ce suflet nu avea
Și purtată de inimă m-am lăsat.
Am crezut într-o iubire, ce final părea să n-aibă,
Am iubit cu sufletul și acum plătesc cu inima.
Am văzut perfect un om, ce purta o neagră mască,
Am iubit un Adam cândva.
Am crezut într-un om negru și fără bunătate.
Am greșit și poate că-i mai bine că din greșeli am învățat.
Am pierdut un suflet, mai mult de jumătate;
Am iubit un diavol mascat.
Am fost o Evă, îndrăgostită de un amurg tăcut,
Am fost doar o oarecare, ce nu i-a atins inima.
L-am iubit pe Diavol, deghizat în Adam Cel Dorit,
Am crezut într-un om, ce suflet nu avea.
Am croit povești și viitoruri, alături de un vis
Și noaptea, când eram singură în pat,
Mi-l imaginam de mâna mea, prin Paradis
Și purtată de inimă m-am lăsat.
Și purtată de inimă m-am lăsat.
Am crezut într-un om, ce suflet nu avea.
Am iubit un diavol mascat,
Am iubit un Adam, cândva...
CITEȘTI
De la magia iubirii la realitatea dură
RomanceDin fiecare faptă și cuvânt putem învăța o lecție... fapta ne demonstrează ceea ce cuvintele n-ar putea... și cuvântul spus la nervi ne poate arăta gâdirea adevărată a unui om, căci la nervi își va arăta adevărată părere.
