Mr. Kim [Vmin] ✔︎

6

După aceea zi am început să observ că domnul Kim părea să se înrăutățească. El mă chema mai mult la detenție, mă chema în clasă practic în fiecare zi și uneori ocazional. Poate că te gândești că îmi este frică și că ar trebui sa merg la director, dar nu îmi e frică. Dacă ar face ceva nu aș ezita să mă apăr. Am o mână și nu îmi este frică să o folosesc. "Ce ai obținut în aceste 5 minute, domnule Park? "spune domnul Kim în tip ce stă în fața biroului meu. Mă uit în jos la hârtia mea necompletată și îmi dau seama că visez în timpul zilei." Eu...", nu pierde timp să se încline și să-mi smulgă  hârtia din față. Tot ce avea pe el era numele meu și data." Elevii aceștia sunt in dificultate", spune Kim în timp ce mișcă hârtia în aer. "Nu ca și cum voi merge oricum", spun sub respirația mea, dar m-a auzit. "Dacă nu apari astăzi o să îmi fac treaba să mă adresez părinților tăi despre comportamentul tău indiferent dacă trăiești cu ei sau nu." Nu spun nimic, l-am auzit chicotind  când se  îndepărtează de biroul meu. M-am săturat îmi i-au lucrurile și fug din sala de clasă ignorând apelurile domnul Kim să mă întorc. Nu există altă posibilitate trebuie să plec din clasă.

-Îmi pare rău. Nu pot să fac nimic ai întârziat. Nu pot să te ajut.

-Nu poti să faci nimic? Nu mă simt confortabil în jurul Domnului Kim puteți încerca să găsești o cale, vă rog?

-De ce nu te simți confortabil? El nu a făcut nimic pentru a vă face să simțiți așa , nu e așa?

Atât cât am vrut să spună ceva despre care știam că poate provoca probleme și nu aveam nevoie de asta.

-Nu a făcut-o. Pur și simplu nu înțeleg modul în care predă și lucrurile sunt prea grea pentru un mine.

Principalul pare să se relaxeze la asta, probabil bucuros că nu va trebui să înceapă o investigație întreagă. "Voi vedea ce pot face, dar în acest moment nu cred că este posibil.", spune el. Fac o plecăciune ușoară și mă îndrept spre casă în loc să mă întorc în clasă la acel afurisit. Yoongi avea dreptate și acum nu este aici pentru a opri asta. Trebuie să îl caut și să îmi dau seama de ce a plecat.

A doua zi am decis să rămân de acasă. Vroiam să mă duc după terminarea cursurilor ca să pot vorbi din nou cu directorul. Deci când a venit timpul nu am pierdut în nici un moment să merg acolo. La sosirea mea aproape că m-am sufocat, când l-am văzut pe domnul Kim stând în biroul principal vorbim cu directorul. "Oh da, acolo ești", principalul spune și domnul Kim se întoarce, ochii lui întâlnim pe ai mei. " Am o veste bună și una proastă", se așează la Biroul și  îmi face semn să mă așez. "Care dintre ele vreți mai întâi?", întreabă el. "Cea rea", spun. Am început bine. "Vestea proastă este că nu vă putem trece de la curs. Vestea buna este ca domnul Kim a fost de acord să vă instruiască personal, astfel încât să vă simțiți mai confortabil."

Jur ca eram sa fac infarct fix acolo. Oh, nu, nu.

Fericita Rebecutza1995?