Mr. Kim [Vmin] ✔︎

14

Prespectiva lui Taehyung

Ochii mi s-au lărgit în timp ce am clipit, fără să ştiu ce să spun pentru prima dată. Chiar a spus ceea ce cred că a spus? Am fost doar halucinant pentru că sunt bolnav? "Ce?", în sfârşit reușesc să întreb. Odată ce mi-am dat seama ce spusese, chipu lui devine roz în timp ce se ridică şi se îndepărtează de mine.

"Dacă asta este totul, voi pleca. Simțiți-vă mai bine.", spune Jimin înainte de a pleca din camera mea.
Mă uit la uşă câteva secunde, încerc  să înțeleg ce tocmai se întâmplase.
Jimin a făcut cu adevărat prima mişcare în a-mi spune că vrea să mă sărute. Nu a fost invers, însă el m-a întrebat. El crede că nu am fost eu, dar chiar am fost eu, adevăratul meu.
Am rânji în timp ce mă întind în pat.
Dacă numai eu nu aş fi atât de bolnav, aş putea să mă încurc de mai multe ori. Nu este ca şi cum nu şi-ar fi dorit, ci doar a negat. Asta nu înseamnă că mă voi opri.

***

Prespectiva lui Jimin

Mi-am simțit inima bătând în timp ce mă rezem de uşa casei domnului Kim.
Nu m-aș lăsa niciodată să trăiesc asta.

Doar că l-am văzut aşa şi el nefiind un tip pentru o dată mi-am dat seama că s-ar putea să-mi placă. Oricât mi-a plăcut să recunosc, era adevărat.
S-ar putea să-mi placă chipul ăsta.
"Uh, cine eşti?", O voce întreabă, determinându-mă să-mi sară  inima din piept.

M-am întors din nou la realitate pentru a vedea un tip cu părul roșcat și o față de  cățeluş care mă priveşte
confuz. "Uh, sunt Park Jimin. Sunt unul dintre elevii domnului Kim.
Am venit să-i cer ajutorul ", spun evitând contactul vizual. "Ești JIMIN?! Ești drăguț." Tipul spune şi am înclină
capul într-o confuzie. "Scuzați-mă?", întreb, foarte confuz cu privire la modul în care m-a cunoscut. "Nu trebuie să vorbești formal cu mine. Știu deja cine eşti. Tae nu se opreşte niciodată să vorbească despre tine", tipul rânjește în timp ce râde.

Nu mai auzisem niciodată numele domnului Kim, aşa că am fost puțin surprins să-l aud cum sună. "Chiar o face?", întreb."Desigur. Nu aud niciodată sfârșitul. Este întotdeauna Jimin ăsta , doamnul Park ăsta. Este destul de obsedat de tine." Tipul spune apoi continuă.
"Oh,  sunt Hoseok. Sunt cel mai bun prieten al profesorului tău." Tipul zâmbește larg.

A trebuit să recunosc, zâmbetul lui era adorabil. Mă bucur să te cunosc." Spun, deşi era evident că am fost amețit în timp ce am încercat să-mi înfund capul în jurul tuturor. "Domnul Kim vorbeşte despre mine în afara şcolii şi cu alte persoane? Nu este prea riscant?", întreb.
"Nu îți face griji, nu i-am spus nimănui. Nici nu mă gândesc la asta" îmi spune ca şi cum mi-ar fi citit mintea. Când nu spun nimic, se apleacă mai aproape de mine.
"Deci, ce faci cu adevărat aici?" Mă întreabă la ureche. "V-am spus, am venit să cer ajutor." Mint. În loc să mă întrebe mai departe, tipul zâmbeşte şi dă din cap. "Bine, te cred. Ar trebui să intru, ca să văd ce face domnul Kim." Tipu chicoti înainte de a se îndrepta înăuntru.

Cuvintele lui erau în capul meu în timp ce stau acolo, surprins și mă îndepărtez. Trebuie doar să dorm și sper să pot uita tot ce s-a întâmplat azi.

" Dacă nu ai fi bolnav, cred că te-aș ruga să mă săruți"

La ce mă gândeam?!

***

Prespectiva lui Taehyung

Când am auzit zgomotul uşii mele din față deschizându-se și închizându-se din nou. Să fi revenit deja?
Nu mă aşteptam la asta, dar eram cu siguranță în regulă. "Dacă te-ai întors să faci sex cu mine, sunt sută la sută bine cu... " Cuvintele mele s-au oprit în timp ce l-am văzut pe Hoseok
intrând pe uşă. "Oh, într-adevăr, sex, nu?", Se întreabă în timp ce îşi mişcă
sprâncenele. "Îmi pare rău, am crezut că ești altcineva." Spun în timp ce mă foiesc în pat. "Cine? Jimin ce l-am întâlnit în fața casei tale?", Hoseok rânji când se așează pe scaun. "Te-ai întâlnit cu Jimin? ", întreb ușor surprins.

"Da. Este într-adevăr la fel de drăguț cum îl descri. Deşi nu pare exact tipul tău", spune în timp ce se uită la mine.
Zâmbesc la cuvintele lui. "Nu?",întreb.
Mă priveşte o clipă înainte de a vorbi.
"Trebuie să-ți placă cu adevărat. Nu cred că te-am văzut vreodată acționând aşa din cauza unui băiat înainte. " Spune Hoseok în timp ce zâmbeşte uşor. "Aici se află problema." Suspin.

"Şti de la început că vor exista complicații. Tu eşti profesorul lui şi el este elevul tău. Asta înseamnă complicații mari", Hoseok spune, dar eu eram deja conştient de asta.
"Nu-mi pasă de consecințe,  îl vreau doar pe Jimin", suspin.

Hoseok îmi dă un zâmbet trist şi dă din cap. "Știu. Deci, cum merg lucrurile cu întreaga situație până la urmă? ", se întreabă el. Instantaneu, zâmbesc. "Mai devreme, a spus deschis că o să mă roage să îl sărut dacă nu sunt bolnav. Asta înseamnă că ajung undeva, nu?", întreb cu emoție.

"Ei bine, ar putea însemna altceva", spune el. "Mă place?", întreb în timp ce închid ochii.

Iată-ne aici. Un capitol de tot rahatul. Voi schimba tema în albastru ori azi sau mâine. În curând carte nouă. Iertare dacă sunt greșeli. #manta #purpleguys