Mr. Kim [Vmin] ✔︎

17

Prespectiva lui Jimin

Trecuseră luni de când mărturisisem că îmi plăcea vechiul meu profesor.
Am părăsit şcoala şi am pierdut orice contact cu el.

Asta a fost în bine, sau aşa am crezut.
Începând din acea zi am avut o greutate insuportabilă care îmi cântărea inima, de parcă eram înjunghiat in mod repetat.

In această perioadă am împlinit douăzeci şi doi de ani şi chiar am avut diploma universitară pe care mi-am dorit-o atât de disperat. Nu mai aveam nevoie să fiu la facultate și acum nu aveam absolut nici-o scuză pentru a mă întoarce.

Există un singur lucru în afară de Jungkook pentru care aş putea
să mă întorc şi nu aş putea, nu pot.

Cât despre Jungkook , el era la fel ca atunci când am plecat.A rămas în acelaşi coleglu şi lucra la obținerea diplomei. În prezent, încercam să găsesc o distragere. Încercam totul şi nimic nu funcționa. Oricât de greu am încercat, mi-a fost dor de el mai mult.

***

Prespectiva lui Taehyung

"Știu că ți-e dor de el, dar nu poți să te laşi să-ți toci restul vieții.", Hoseok suspină, dar tot ce-a spus a mers chiar într-o ureche şi în cealalta. Nu voiam să-l ascult. încă mai aveam speranță că o să revină pentru mine, pentru noi.

"Haide, ieşi cu mine diseară. Prietenii mei din Gwangju vor să se întâlnească şi să bea ceva. Te va ajuta cu adevărat, promit.", spune Hoseok cu un zâmbet trist.

Bineînțeles că alcoolul m-ar ajuta să mă distrez, dar nu m-ar ajuta să uit de tine. (zici că is eu)

"Te rog", spune el. Suspin și în cele din urmă cedez. Probabil este mai bine dacă ies...

***

Prespectiva lui Jimin

Mai târziu în acea seară am decis să ies. Am vrut alcool. Am vrut să nu mă simt, chiar și pentru puțin.

Când am ajuns în club, m-am aşezat la bar şi am comandat cât mai mult alcool, cât puteam să-l iau cu mâna.
Aş regreta mai târziu, dar acum eram prea amorțit ca să-mi pese.

Cum naiba ar putea un tip pe care abia  îl ştiu să aibă un astfel de impact asupra mea? Uram asta, uram sentimentele.

În timp ce ma gândeam, simt o lovitură pe umăr. Când mă întorc ochii mei se lărgesc. Hoseok şi un bărbat cu ochii largi lângă el, un om pe care-l cunoşteam prea bine.
"Știam că eşti tu! Cum ești?", întreabă Hoseok în timp ce se apleacă şi mă îmbrățişează.

Nici măcar nu puteam  să vorbesc în timp ce ochii mei se întâlneau cu Tae.
Hoseok se trage înapoi şi se uită între noi doi. "Poate că a venit momentul să vorbiți în sfârşit.", spune el în timp ce  se întoarce pe călcâie. M-am uitat fix la bărbatul din fața mea în timp ce se uita în spate, nesigur de ce să fac în continuare.

"Ei bine, merg înainte". Spun în timp ce mă aşez înapoi şi trag un pahar împuşcat spre mine, fără să-l ridic pe
buze. "Cum ești?" El se întreabă în sfârşit în timp ce se uită la mine.
"Am fost în regulă, cred. Tu? ""întreb.
"Îmi este dor de tine." Cuvintele lui erau atât de bruște, dar atât de slabe.
Inima mi se încleşta în timp ce mă uitam la el. Părea atât de obosit.

Am lăsat-o respirație cutremurătoare și mi-am ridicat paharul împuşcat pe buze. "Mi-a fost dor şi de tine."
Apoi i-au încă unul şi  las să-mi ardă gâtul, ca şi cum să-mi ardă cuvintele pe care tocmai le vărsasem de pe buze.

Într-adevăr?" Se întreabă în timp ce își muşcă buza de jos într-un mod non-sexual. Suspin şi mă întorc să-l înfrunt. Nu mai puteam alerga. Indiferent unde m-am dus, mă va găsi mereu." Într-adevăr", murmur. "Atunci vino acasă cu mine"

Vă urez spor la școală. Capitol săptămâna viitoare. #manta