Mr. Kim [Vmin] ✔︎

5

A doua zi la școală am observat ceva...  Yoongi nu era acolo. Era târziu, dar totuși încă nu s-a arătat. Apoi a trecut săptămâni și încă nu a aparut deloc. Am încercat să îl sun și să îi scriu, dar nu am primit nici un răspuns. "Ai dat de Yoongi?", îl întreb  pe Jungkook pe drum într-o zi. "Nu știu nimic", spune Jungkook. "Sunt foarte îngrijorat, Jungkook. Nu l-am văzut de  săptămâni. Ultima oara l-am văzut când am fost la detenție."

" Sunt sigur că e bine, poate că  el este doar în vacanță", spunând Jungkook în dată ce am ajuns în clasă. M-am pus pe scaunul ce mi-a fost atribuit de domnul Kim. În mod surprinzător nu mă mai urmărea." Bine ascultați! ", vocea domnului Kim suna în sala de clasă." Știu că ați întrebat cu toții unde a plecat colegul vostru de clasă Yoongi și aș vrea să vă informez că acesta s-a transferat. Nu se va mai  întoarce."

De îndată ce a spus asta îmi  întorc privirea la Jungkook care privea și el  cu o față confuză . De ce a plecat atât de brusc și fără să spună nimănui... fără să îmi spună..." Punând asta în spatele nostru, începem un proiect astăzi. Găsiți câte un partener și dați drumul la treabă", spune acesta. Fără a ezita m-am așezat lângă dragul meu prieten Jungkook. "Nu îmi vine să cred că a plecat." spune Jungkook. "Ăsta nu e el. El nu ar pleca." spune Namjoon. Acesta fiind prietenul cel mai bun al lui Yoongi.

"Niciun grup de trei!", am auzit și ne-am uitat cu toții la domnul Kim privindu-ne, cu brațele încrucișate peste piept. "Nu vă deranjează, nu-i așa?", jungkook întreabă când îl lovi cu cotul pe Namjoon. "Nu, deloc", zâmbește când se ridică și merge la unul dintre prietenii săi.

"Ce crezi că s-a întâmplat?", întreabă Jungkook confuz. "Nu am idee." "Te-ai  despărțit de el!? Poate că i-ai rupt inima", spune Jungkook. "Nici nu știam că suntem împreună", spun sincer. "Ei bine, vreau să spun că ați făcut sex, nu-i așa?", a întrebat Jungkook. În timp ce am mușcat vârful capacului de la pix, ochii mei întâlnindu-i pe a lui. "Știi mai exact dacă am făcut-o?"

Înainte de a răspunde, cineva își lovește mâna pe biroul nostru, aducându-ne atenția." Nu mi se pare că lucrezi la proiect. Trebuie să-ți   schimb partenerul? ", întreabă domnul Kim privindu-ne cu grijă în ochi. "Spune-mi domnul. De ce a plecat Yoongi?" întreabă Jungkook  se apleacă cu fața spre profesor. El susține și își îndreaptă cravata, îndepărtându-se de băiat. "Sunt informații confidențiale." "Da, dar ne  poți spune, nu-i așa?", întreabă el în timp ce își luminează faimosul zâmbet. "Nu, nu pot", cu asta domnul Kim se întoarce. "Da. Domnule Park ne vedem după ore", apoi pleacă. "Să îl vezi după ore? Dar nu a făcut nimic", spune Jungkook, când îl urmarea cu privirea. Am renunțat și mi-am pus  capul pe birou, știind că  coșmarul meu nu se va sfârși niciodată. Atât de mult pentru mine, cât și pentru el de a mă lăsa în pace.

                               ***

După ce am terminat cursul, am rămas în urmă așa cum o fac de obicei. Nu eram sigur de ce voia să vorbim, dar eram curios să știu, poate că era vorba despre Yoongi. "Grăbește- te", spune Kim când apare din spatele ușii. Mă așez pe scaunul meu obișnuit și aștept să vorbească. "Despre ce este vorba?", în cele din urmă, întreb când nu spune nimic. "Spune-i prietenului tău să uite de Yoongi", spune el  în cele din urmă când se așează la birou. "Cum poți spune asta? Nici măcar nu știm unde a plecat", spun eu cu atitudine în glas. "S-a transferat, am anunțat asta în clasă. Nu ai niciun motiv să îți faci griji mai departe", spune el nemulțumit. "De ce?", întreb  eu. Nu a răspuns. "Dacă știi, ar trebui să îmi spui adevărul. De câte ori am fost forțat să fiu aici fără motiv, ai putea crede că ai avea încredere în mine chiar și puțin." "Sigur? "Kim râde când se uită la mine." Uite, dacă nu o să îmi spui atunci plec", spun și îmi i-au lucrurile pentru a merge spre ușă.

Aproape că am ajuns la ușă, dar simt o mână ce mă apucă de încheietură. Ochii mei se lărgesc când mă întorc repede, doar ca domnul Kim să fie prea aproape de mine. "Poate că ceea ce a spus el să fie adevărat", spune el cu o vace slabă și tare. "Ce!?", întreb eu. "Ce se întâmplă dacă aștept momentul potrivit pentru  a-mi face mișcarea?", spune Kim în timp ce se apleacă încet înainte. Inima mea  a început să îmi bată tare, iar nervii mei  ridicându-se. Singurul lucru pe care l-am putut să îl fac era să mă mișc. Trebuie să pleac de lângă el.

" Spune-mi domnule Park, te fac să te simți inconfundabil?

Nu a trecut o luna :)