pe când cerul era al nostru

moartă mă joc cu puii de timp

unu doi trei timpul tace timpul iartă timpul moare doar tu nu ierți jupitere doar tu nu ierți

iartă-mă
moartă-mă
m-am străduit.
chiar am făcut-o.

păcat ca am încercat să
îmblânzesc timpul
să-i adun dintre dinți
dintre câlții de blană
cadavre de tinereți.
m-am pierdut și eu pe
acolo
pe șira spinării
(timpul e schilod
zici că-i un pui de timp)
printre artere
pe artere
i-am scris un
poem cred
care nu i se potrivea cu bătăile
inimii
(ne)inimii
dar nu a contat.

înghite-l
e doar medicament

(mintea ta țipă: otravă)

e doar timp
înghite-ți gândurile
dezintegrează-le
în tine
în valuri
(valuri valuri valuri e așa frumos)
până nu te dezintegrează ele
pe tine.
până nu îți
scriu și ele pe artere,
că îți promit,
inima nu ți-ar mai bate
la fel ca înainte.

mergi dar ești mort
mori dar ești mers
au mers cometele
pe ceafa ta
cred că acolo le ții
captive
când te saturi de ele
și de visele lor
inutile.
nu îți bâzâie în
urechi?
nu îți scriu și ele pe
artere?

nu am vrut să-i mai scriu timpului vreo scrisoare că mereu le aruncă în foc și nu ascultă eu nu vreau decât să trăiesc atât atât dar eram acolo și timpul sângera și nu știu ce s-a întâmplat dar sângele a ajuns pe mâinile mele și