pe când cerul era al nostru

tu zbori prin cimitir și dărâmi stele

pe cer e o
pădure de stele
și eu le simt între pleoape.
te simt și pe tine între
ceruri între
copaci între
cimitire
(numai stelele sunt îngropate în sufletul tău).

numai tu mă renaști
și numai cu tine aș vrea să zbor
altfel nu mi-ar plăcea
să urle vântul să îmi coasă zarea între coaste să mă pâlpâi singură între nimicuri
dar tu și pe-asta o faci frumoasă
dacă zbori cu mine
vântul îmi strigă numele
strigă
strigă
strigă
strigă
și-l frânge
sună mai bine așa. când e făcut bucăți și aruncat în zări și nici eu nu-l mai țin minte
nici eu nu-l mai țin minte
e doar un cuvânt până la urmă
nu merită să ți-l scrii
la încheietură.
merită doar să-l azvârli în nori.
cerule
cum mă faci să mă uit
cum ești tu așa neon pe inimă cum mă luminezi tu până îmi uit numele capul până mâinile îmi urlă până nu îți mai cunosc nici
cimitirul

pe cer e o
pădure de noi.
suntem rupți și făcuți pădure
atât de morți atât de vii atât de comete
atât de
nimic
mă întrebam de ce trăim doar noaptea dar
noaptea e alt cer
noaptea îi cresc ochi și pistrui și dacă privești atent începe să respire
și respiri și tu și respir și eu cu cerul ca într-o pădure de respirații
și nici nu mai vrei altceva
e totul bine
e chiar
bine
să respiri nu a fost niciodată destul până acum
tu ai vrut să fii viu
dar cerul e un cadavru și dacă respiri tu respiră și el
și
respir
și
eu.

și nu mă înțelege greșit
încă mai am zări între coaste
cred că și-n ele or zbura doi zănateci ca noi
poate de-asta râd mereu fără motiv
că mă gâdilă aripile.
încă mă doare
cum mă renaști
doar ca să nu mă lași singură
pentru că tu renaști cu fiecare respirație și cu fiecare noapte și cu fiecare vers și
ți-am zis să mă iei și pe mine

pe cer e
un fel de
om
pierdut
răsfirat
respiră și el dar respirația lui e muzică
îmi dau seama că în noaptea asta sunt singură și tu ești deja acolo
mi-e ciudă
că și zborul tău e muzică iar eu abia fac să nu cad

te privesc printr-un geam murdar și
deja mi s-au uscat ochii buzele respirațiile
nu mai contează
nu mai contez
doar tu
haos
doar tu și cerul sunteți univers
doar tu și cerul și atât.

și eu stau în cimitir și
numaipotrespira