•L-am privit tristă pe Jungkook, aproape cu lacrimi in ochi, dar acesta m-a privit extrem de confuz.
JK-Dya? E poștașul.*spune acesta, ia plicul de la postaș și închide ușa*
•Șatenul se îndreaptă spre mine, întinzăndu-mi plicul.Era cel cu facturile pe care trebuia să i-l dau tatei.Am respirat ușurată și am zâmbit.
JK-Te simți..bine..?
Eu-Da! Mă simt minunat! Uite..am foarte multa treabă și de aia voiam să pleci..dacă nu te deranjea-
JK-E în regulă.Nu vreau să-ți stau în cale.*spune acesta și se îndreaptă cu o expresie neutră pe față*
Eu-Stai..Jungkook..! N-Nu asta voiam să z-zic!
JK-Las-o așa Dya.*spuse acesta ieșind pe ușă*
Eu-Ohh..
•Am oftat eu lung și m-am trântit pe canapeaua din living, privind tavanul.De ce trebuie să mi se întâmple toate mie? E oribil!!!
•Peste câteva minute, se aud iar niște bătăi în ușă.Îmi dădusem deja seama cine e, așa că doar am oftat lung și am zis aproape fără glas.
Eu-Intră..
•Pe ușă a intrat nimeni altul decât blondul cu ochii ciocolatii, ce imediat cum m-a zărit stând pe canapea, a rânjit la colțul gurii.Imediat cum l-am văzut, mi-am dat ochii peste cap și m-am ridcat hotărâtă de pe canapea.Chiar dacă pe dinafară păream dură și de nemișcat, pe înăuntru muream de frică, datorită planurile ce probabil le avea în cap blondul.Totuși, luasem decizia să mă port cât de matur pot, astfel încât să îi pot explica că mi-aș dorii din suflet să rămânem prieteni și să înceteze cu gesturile pe care le face.Am tras aer în piept și m-am apropiat de el, care incă zâmbea.
Eu-Bună Yoongi.*spun eu simplu*
S-Bună pisoi.Deci..ești gata? Eu nu prea am chef de liceu azi, aș vrea să ne distrăm mai mult!
Eu-Mă scuzi, dar eu nu vreau absențe.În regulă?
S-Mda..bine bine.Așa deci..ești gata să îți primești pedeapsa? *spune acesta privindu-mă din cap până în picioare, mușcându-și perverse buza inferioară*
S-Îmi place fustița.Ce-ar fi s-o dăm jos? *spune blondul pervers, dând să mă apuce de fustă, dar eu îl opresc luându-i mâinile în ale mele*
Eu-Yoongi, vreau să vorbim! *spun eu serioasă*
S-Aish..Știi că îmi plac mai mult faptele decât vorbele! Dar..oh..Ce este? *spune el indiferent*
•Eu îi fac semn înspre canapea, iar acesta își ridică o sprânceană, fiindcă îi cam surâdea ideea.Fără a mai ezita, motanul a sărit întins pe canapea, făcându-mi loc să mă așez.
Eu-*tuse* Și eu unde ar trebui să stau? *spun eu dându-mi ochii peste cap*
•Yoongi zâmbește pervers și îmi face semn înspre pantalonii lui, mai precis, zona aceea.
Eu-Oh!! De ce ești așa insuportabil??
S-Nu sunt.Doar ți se pare.*spune el indiferent și mă trage de mână, eu căzând astfel peste umflătura din pantalonii blondului*
•Motanul mârâie puțin de durerea provocată atunci când fundul meu a făcut contact cu mica lui problemă din pantaloni.
S-Ahh~Mai încet baby.*spune el zâmbindu-mi pervers*
