Y-E-Eu...*a spus acesta înghițind în sec, apoi închizând ușa în urma sa*
Imediat ce blondul a auzit sunetul ușii trântite, lacrimile fierbinți au alunecat ușor pe obrajii săi roz-roșiatici, luând-o la fugă pe scările abrupte, cu speranța să nu fie observat de nimeni.
Dar din păcate, Hana și Namjoon erau în bucătărie, discutând.
Când Hana l-a văzut pe Yoongi alergând de parcă ar fi luptat pentru propria viață, a strigat numele acestuia, ridicându-se brusc și oprindu-l din alergat.
H-Yoongi! Ce tot faci?? P-Plângi??
Yoongi încerca să se tragă din strânsoarea ei dar aceasta era mai pueternică.
Namjoon a venit repede, expresia sa aratând cât de confuz era în legatură cu faptul că auzise "Yoongi" și "plâns" în aceeași frază. Asta sigur era ceva nou pentru el.
Y-L-Lasă-mă..!! *a spus blondul printre suspine și sughițuri ce îi tăiau respirația*
open spotify- i don't want you back
(AJ Mitchell)
Yoongi s-a smucit din mâinile Hanei și a părăsit încăperea trântind ușa, luând-o la fugă pe unde vedea cu ochii.
Picăturile de ploaie se îmbinau la perfecție cu lacrimile sărate de pe obrajii săi. Mintea blondului era în toate direcțiile, se gândea la atâtea lucruri încercând să își aranjeze gândurile dar se pierdea printre lacrimi. Toată durerea și dezamăgirea sa se afla acum în pumnii cu care lovea un copac ce stătea să cadă. Cu cât lovea mai tare, cu atât simțea sângele rece ce îi traversa corpul cu viteza liminii. Se tot întreba de ce toate lucrurile astea i se întâmplă numai lui, dar nu avea timp să gândească. El chiar o iubea pe Dya..încă de prima oară când a trebuit ca aceasta să aibă o relație falsă cu Jungkook. El mereu a avut grijă de ea, i-a cumpărat tot ce a vrut, i-a făcut surprize, a fost sincer..dar mereu Jungkook ieșea învingător. Poate era mai frumos, mai atrăgător, mai bine făcut, cu un păr brunet și un zâmbet adorabil. Dar..dar nimic..Blondul nu se putea compara cu el..nici dacă ar deveni ca Jungkook..tot nu ar fi iubit de Dya în același mod, iar el nu s-ar simți bine cu el însuși. Dar ce ar putea face..? Ce ar putea face Yoongi ca să o câștige pe Dya înapoi..? Poate doar dacă...
înapoi la vilă
JK-D-Dya..
D-Nu te gândi la asta, Kookie, el nu e important.
JK-Huh...dar el..cum rămâne cubrelația voastră?
D-Ce? Ah, meh.Cui îi pasă? Tu ești mai bun.
JK-Um..eu..nu știu ce să spun despre asta..
D-?? Adică??
JK-Yoongi-hyung chiar te iubește..
D-Așa și? Tu nu o faci?
JK-B-Ba da.! Dar tu..
D-Jungkook, eu pe tine te iubesc! Și mereu a fost așa! Habar n-am ce s-a întâmplat..faza cu mine fiind little..p-pedepsele...
JK-Încet..
Dya își putea simții ochii umezindu-se atunci când pronunța acel cuvânt..îi aducea aminte de atâtea lucruri oribile..
JK-Ești bine?
D-Te rog..
JK-D-Da..?
Dar Jungkook nu a putut să îi prindă mâna Dyei în a sa..căci aceasta a dispărut..cum? pur și simplu, ca și cum ar fi făcut o magie și s-ar fi teleportat, Jungkook era acum în cameră, privind în jurul său confuz și speriat.
Dya nu era ca alte fete..Dya nu era o simplă fată..dar nici ea nu știa ce era și ce putea face..dar știa că nu mai poate comtinua așa. Nu știa ce vrea de la viață..nu știa pe cine iubește, nu știa că nu poate controla totul în jurul său, nu știa că rănea oameni încercând să se facă pe ea însuși să se simtă bine.
open spotify- Hold on (Chord Overstreet)
Dya a ajuns într-un final, ca un înger păzitor, lângă Yoongi, care stătea în mijlocul pustietății, tremurând în timp ce sângele cădea ușor pe pământ, omorând fiecare mică floare ce încerca să lumineze zilele oamenilor..dar nu și ale lui Yoongi..Blondul era distrus..de la corp, la mentalitatea distrusă pe care o avea în momentul de față.
Dya l-a admirat pe Yoongi de sus, sperând că ar putea să îl mai vadă măcar o dată cu zâmbetul său gumat pe față..dar era decât o singură cale, o cale ce i-ar fi sfâșiat inima, pentru că dacă Dya i-ar fi oferit bucuria asta lui Yoongi, asta îi elimina fiecare amintire tristă cu aceasta, fiecare moment împreună..pe scurt, uita complet de existența blondei, iar aceasta trebuie să dispară din peisaj cât mai curând.
Dar normal că a ales fericirea lui, ea nu era importantă, a înțeles cu greu că tot ce a făcut a fost rău, cu ajutorul lui Jungkook și al Mirunei..Dya și-a deschis ochii..după ce a făcut atâta rău..trebuie să repare totul..și să suporte consecințele.
Așa că Dya a coborât încet pe pământul maroniu-negricios, închizându-și ochii, lăsând lacrimile sălbatice să îi umezească fața. A făcut câțiva pași în față, simțind o înțepătură puternică în piept, prezența blondului îi făcea rău, din cauza deciziei pe care a luat-o, acum de fiecare dată când blondul era prin preajmă, Dya simțea cum respirația ei se rărește, iar inima o înțepa, gata să se spargă în mii de bucățele..
D-Y-Yoongi..*a spus Dya, cu vocea joasă, și pumnii strânși la piept din cauza durerii, avea nevoie doar să pună mâna pe blond, iar acesta va uita complet de existența ei*
Y-D-Dya..*a spus acesta întorcându-și capul spre cea mică, lăsându-și capul în jos*
Dya a căzut la pământ, tușind din cauza lipsei de oxigen..
Yoongi a făcut ochii mari, aplecându-se apucând-o de mână, Dya a urlat, durerea pe care o simțea fiind imposibil de explicat, lacrimile se ridicaseră spre cer, iar corpul blondei dispărea încet..devenind greu de observat pentru blond..dar sufletul ei..inima ei rămânea vizibilă.
Y-Dya..! Ce se întâmplă??? Corpul tău..dispare..
D-U-Uită-mă..*a spus aceasta punându-și mâna dreaptă pe obrazul cald al blondului, în câteva secunde rămând doar cu inima celei mici în mâinile sale imense, pline de sânge*
Blondul o căuta cu privirea pe blondă, neștiind ce se întâmplă, a vrut să îi strige numele dar..a aruncat o privire spre mâinile sale, era acasă..
Ce credeți că se va întâmpla în continuare?
<<< CAPITOLUL 60 FINALIZAT >>>
*cartea asta începea să devină din ce în ce mai seacă așa că am schimbat radical povestea și sper că o să vă plăca:))*
enjoy 💘🎀
