O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 1•

Mereu mă întreb dacă dragostea adevărată există, oare o să am vreodată parte de ea? Există o persoană care să mă iubească așa cum sunt eu, un dezastru care te-ar iubi și ți-ar fi alături indiferent de situație? Cineva care ar da orice să te aibă aproape și nu te-ar putea înlocui cu nimeni? Chiar îmi doresc să întâlnesc acea persoană și promit că niciodată nu am să o părăsesc, nu așa cum au făcut cei pe care îi iubeam..

-Din perspectiva Adinei-

Sunt la o cabană cu o gașcă de prieteni mai vechi și sincer să spun nu mă distrez deloc, muzica nu este pe gustul meu iar cea mai bună prietenă a mea nu a putut ajunge la această petrecere.

- Bună, ce faci de stai aici pe canapea și nu dansezi? m-a întrebat un tip îmbrăcat într-un tricou alb și o pereche de blugi negri.
- Ne cunoaștem?
- Nu, dar am putea să încercăm .
- De ce aș face asta?
- Da văd că ești prost dispusă în seara asta, nu vrei să-ți aduc ceva de băut?

Nu știam dacă să accept sau nu pentru că oricum nu mai aveam nimic de pierdut și așa nu mă distram deloc. Dar totuși am acceptat invitația și m-am îndreptat cu el la o masă, acolo era o gașcă de băieți și majoritatea dintre ei aveau câte o cățea de companie pentru acea seară.

- Și cum te numești?
- Adina, tu?
- Radu, ai vrea să îți pun puțin whisky?
- Nu știu ce să zic..

Și atunci îl văd cum îmi toarnă lichidul alcoolic într-un pahar de sticlă. Am văzut cum fetele de la acea masă își dau coate și încep să chicotească și nici nu am stat pe gânduri și am dat shot acel pahar.

-Parcă te dădeai fată cuminte. Spuse un băiat de pe canapea ce avea o fată în brațele lui.
-Încă nu mă cunoști, și mă rog, tu cine ești?

Am văzut cum o dă la o parte pe fata de lângă el și se apropie de mine. În clipa aia am simțit cum m-am făcut stană de piatră și nu mă mai puteam mișca. Mă așteptam la ce era mai rau.

-Claudiu, încântat de cunoștință!

Am văzut cum îi apăruse un zâmbet în colțul gurii pentru că a reușit să mă facă să tac.

-Și cum de ești la această petrecere? M-a intrebat Radu ca să mă facă să îmi revin la normal.
-Păi, Marius este prieten cu mine și Oana și ne-a invitat aici.
-Îl cunoști pe Marius?
-Eu nu prea îl cunosc pentru că nu am ieșit așa des cu el, dar prietena mea cea mai bună îl cunoaște.
-Și ea de ce nu este aici?
-Avem un test important mâine și a zis că ea nu poate să vină că vrea să învețe pentru el.
-Și presupun că pe tine nu te interesează.
-Nu e vorba de asta, dar pur și simplu am avut o perioadă grea și am zis să mă distrez.

După ce am mai băut și am început să ne cunoaștem mai bine, mi-am dat seama că Radu nu este așa arogant precum l-am descris si mi-a dat o impresie plăcută pentru că mă asculta și nu comenta la ce aveam de spus, ba chiar îmi susținea părerea în unele momente.

-Te-aș conduce eu pana acasă, dar chiar nu pot, trebuie să stau până pleacă toată lumea ca să fac curat în urma lor.
-Vrei să te ajut?
-Nu, stai calmă.
-Te duc eu acasă. Spuse Claudiu.

Claudiu era ultima persoană cu care m-aș fi urcat în mașină și mai ales să afle unde stau. Așa că încerc să îl refuz politicoasă.

-Nu te deranja, pot să merg și singură.
- Eu zic ca e o idee bună. Spuse Radu pe un ton amuzat în așa fel încât să mă enerveze.
-Și eu zic ca e cea mai proastă idee, nici nu il cunosc.
-Lasă că avem timp să ne cunoaștem. Adaugă Claudiu.

Am stat să mă gândesc, iar creierul meu zicea să mă duc că ce se poate întâmpla, dar în același timp aveam un gând neliniștitor când era vorba de acest băiat.

-Ai noroc că nu am cu cine să mă duc acasă.
-Cum zici tu, vezi că eu te aștept în parcare.
-Ne vedem la mașină.

•Ce credeți că se va întâmpla în continuare între Adina și Claudiu. Îmi cer scuze dacă sunt greșeli gramaticale.•