•Capitolul 8•

60 1 0
                                    

-Din perspectiva Oanei-

Am decis să o însoțesc pe Adina la Sergiu acasă în caz de lucrurile nu decurg bine să o pot ajuta cumva. Am luat un taxi și ne-am dus spre adresa respectivă. Odată ajunse în fața blocului am urcat sus la apartamentul unde se aflau cei 2 și am dat buzna peste ei. Radu țipa din toți plămânii că vrea sa il omoare pe unul in bataie. Adina nervoasa țipă la ei și dintr-o data se facu liniște.

-Ce naiba se întâmplă aici Radu? Întrebă Adina
-Adina? Ce naiba cauți aici?
-El m-a chemat și a indreptat mana spre Sergiu.
-Hai sa discutam Radu, ii spuse Adina si ambii se indreptau spre alta cameră.

Eu eram complet pe lângă, simțeam că stau acolo degeaba, până să mă observe Sergiu ascunsă in spatele Adinei.

-Hei Oana, hai sa ii lasam pe ei sa discute si hai in cealaltă cameră.
-Ăh, in regulă. Spun eu bulversată complet

Ne-am pus pe canapea ambii si eu fiind putin curioasa de ce se intamplase ma gandisem sa deschid subiectul, așa nu stiam ce altceva sa spun.

-Și.. Ce s-a întâmplat mai exact, de ce s-a îmbătat?
-E o poveste lungă, o să-ți explice Adina totul după ce află, eu chiar nu vreau să discut despre asta.
-Ah, înțeleg. Păi și cum mai ești?
-Meh, putin nervos si obosit din cauză că am stat după bețivul ăsta.
-Imi dau seama, lasă că după ce se rezolvă totul te poti odihni.

Apoi începusem lungi discuții despre pasiunile fiecaruia și am decis să rămânem prieteni. Până acum tot ce știu este că numele său este Sergiu Irimia, îi place baschetul, e pasionat de motoare și despre povestea sa nu am aflat prea multe. Așa că mi-am propus să încerc sa il descopar de una singura pe parcurs.

-Oana, hai mergem acasă! Spuse Adina
-Ai stat ceva să rezolvi problema, nu glumă. Am spus eu
-Mda, complicat omul. Acum doarme, Sergiu ai grija ca maine dimineață sa nu verse naibii pe aici ca vad ca e beat mort omul.
-Stai calmă, ma descurc.
-Sunt moartă de oboseală, am spus eu pe jumătate adormită. Hai acasă!
-Bine, mersi Sergiu ca ne-ai chemat.
-Eu va multumesc ca ati venit si ca l-ai potolit pe nebun.
-Ne mai vedem, noapte buna. Am spus eu si am iesit pe ușă.
-Pa Sergiu! Spuse Adina
-Noapte buna fetelor!

Odată ajunsă acasă nici nu a trebuit să o întreb pe Adina ceva că ea îmi spusese totul si totusi nu-mi venea a crede că e adevărat.

O ultima speranta. •Volumul I•Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum