O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 22•

-Din perspectiva Adinei-

Pe la ora 00:30 aud niste bătăi în ușă puternice, așa că decid să mă ridic ca să văd cine naiba e la ora asta, și atunci îmi aduc aminte că aveam rana deschisă în picior, țip puțin de durere dupa văd cine e la ușă și deschid pentru că simțeam că muream pe loc.

-Adina, ești bine? Zice Radu îngrijorat.
-Nuu! Nu sunt deloc bine, tu știi ce nașpa e să îți vina să faci ceva la baie și să nu poți pentru că ai piciorul în halul ăsta! Țip eu la el.
-Ce glume pe tine, dă să văd bandajul ca să mă asigur că nu ai infecție, altfel mergem la spital aici. Zice Claudiu în timp ce mă ia în brațe tip mireasă și mă pune pe canapeaua aia nenorocită.
-Bă, dar Oana unde e? Întreb eu speriată.
-Am.. noi.. Se bâlbâie Radu.
-Spune azi!
-Am lăsat-o în mijlocul străzii, am crezut că vine după noi la tine, dar se pare că la ce disperați eram am uitat de ea..
-Sunteți niște dobitoci, să mor eu, după ce că vai vreți să ieșiți cu ea în oraș, o lăsați și în mijlocul străzii la ora asta!
-Dă piciorul să văd rana. Spune Claudiu fără niciun stres.
-Nu, și mai lăsați-mă dracu în pace, nu am nimic, punct. Și parcă ție nu-ți pasă de mine, și acum brusc vrei să îmi vezi piciorul. Și mă ridic de pe pat, pentru că nu mai voiam să stau cu ei acolo, simțeam că fierb de nervi, doar că nu rezist mult înpicioare și cad de durere.
-Da, îmi pasă de tine! Zice Claudiu în timp ce mă ia de pe jos și mă pune iar pe canapea.
-Mă doare! Zic eu in timp ce dă bandajul jos
-Nu se poate... Zice Claudiu șocat.
-Ce e, ce are! Țipă Radu din spate.
-Trebuie să mergem de urgență la spital! Strigă Claudiu în timp ce se încalță și își pune geaca pe mine și mă ia iar în brațe.
-Eu nu merg dacă nu o găsiți pe Oana!
-O sun eu acum. Zice Radu în timp ce o sună.

Peste 5 minute Radu zice că nu răspunde, așa că mă panichez și îi zic să o caute pe GPS, pentru că noi când suntem singure avrm obiceiul de a ne porni locația în caz de ceva. O găsește Radu cam dupa 2-3 minute și îmi  spune că îi arată că e la marginea Clujului într-un conac, prima dată i-am zis să dea reset că poate era o eroare, dar nu era așa.

-Eu cu Adina mergem la spital, tu te duci la conacul ăla și vezi cum dai de ea
-Să mă suni dacă e ceva grav la Adina, iar eu te sun dacă o găsesc pe Oana.
-Nu plec cu el! Și vin cu tine Radu.
-Nu mergi nicăieri, te duci cu Claudiu, și gata cu copilariile că dacă ai infecție tu suferi după, nu el!
-De cât timp o țin în brațe, deja sufăr. Zice el în glumă. 
- Ți-e îți arde de glume, în situația asta? Zic eu nervoasă.

Și nu mă mai băga nimeni în seamă, mă gândeam ce naiba făcea Oana la ora aia într-un conac la ieșire din Cluj, îmi treceau atâtea gânduri necurate, chiar dacă mă alesesem cu o rană la picior, tot aș fi mers după ea, dar se pare că acest tip de Claudiu, cel protector pe care nu-l văzusem în  viata mea, nu mă lăsa.

-Bună seara, nu va supărați, este un medic de gardă în seara asta? Întreabă Claudiu o asistentă de pe hol.
-Ce s-a întâmplat?
-Fata de pe scaun s-ar putea să aibe o infecție la picior și am venit să mă asigur.
-Ce iubit grijuliu aveți. Zice asistenta în timp ce se uită la mine.
-El nu e..
-Nu eu i-am făcut rana la picior, a călcat pe niste cioburi. Mă întrerupe Claudiu.
-O să chem doctorul să se uite, o să vină în 10 minute. Atunci asistenta pleacă.

Mă uitam la Claudiu nervos, iar el în loc să zică ceva îmi zâmbește, și nu înțeleg de ce îi răspund la zâmbet chiar dacă eu eram complet dată peste cap cu situația aia.

-Bună seara domnișoară, ce s-a întâmplat? Mă întreabă doctorul în timp ce îmi ia piciorul și se uită la el.
-Bună seara, am călcat pe niște cioburi, nimic important.
-Îmi pare rău să vă anunț, dar aveți  infecție, pentru că ați uitat să scoateți o bucată de ciob. Zice în timp ce scoate mica bucată din picior.

Claudiu se uita surprins la doctor, iar eu nu înțelegeam ce se întâmplă, eu știam ca el îmi scosese toate cioburile din picior, și acum înțelegeam de ce muream de durere când încercam să pășesc. După ce ne dă rețeta cu ce aveam de cumpărat, telefonul îmi sună:

-Alo, Adina? Mă întreabă Radu în timp ce respiră sacadat.
-Da, eu sunt, ai găsit-o?
-Da, era legată de un scaun într-o cameră ciudata.
-Cee! Eu v-am zis că sunteti tâmpiți că ați lăsat-o singură, a pățit ceva?
-E vânătă, acum doarme în mașină, cred că e traumatizată, abia de am putut să o pun în mașină că țipa mereu să nu îi fac nimic și să o las jos..
-Nu pot să cred, noi acum venim acasă, ne vedem la camera mea și a Oanei.
-Tu ai rezolvat cu piciorul?
-Dă-l dracu de picior, e o mică infecție pentru că mi-o mai rămas un ciob, că domnul doctor Claudiu e chior!
-Ajutor, vor să mă bată, nu vreau! O aud pe Oana cum țipă în mașină .
-Ce se întâmplă?
-Trebuie să o calmez iar pe Oana, ne vedem la hotel. Și atunci închide.

Până am ajuns la hotel am început să țip la Claudiu pentru orice chestie, eram super nervoasă, mai ales că încă nu puteam să calc și el mă ținea în brațe, dar nu îmi păsa pentru că eu eram grăbită să ajung mai repede.