O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 18•

-Din perspectiva Adinei-

Tot drumul nimeni nu a vorbit cu nimeni, era o liniște apăsătoare în mașină pe care nu o înțelegeam, așa că deschid eu conversația altfel adormeam.

-Și ce ați mai făcut?
-Eu am fost ocupat câteva zile din cauza unui proiect, de aia nu prea m-ai vazut, pentru că cineva avea chef de întâlniri în loc să mă ajute. Și atunci îi aruncă lui Claudiu o privire de parca voia să îl omoare.
-Interesant, și eu am lucrat la un proiect, pe care l-am terminat în seara aia când Claudiu a dormit la mine. Zic eu fără nici cea mai mică problemă.
-Eu am vrut să te ajut, dar ai zis să fac doar partea ce implică calculatorul. Adauga Claudiu sictirit.
-Tu de ce dracu ești așa arțăgos dintr-o dată, când eram la masă erai mega fericit că te iau de acolo.
-Am crezut că mergem în club.
-Să o credeți voi, eu nu vă duc în club. Zice Radu hotărât.
-Hai mă, ce are. Și atunci îi fac cu ochiul lui Radu.
-Bine!

Eu cu Radu am zis să il facem pe Claudiu să zică de ce tot face rahaturi și nu se potolește, și dacă nu îl duceam unde voia măcar o oră, nu zicea nimic.

Ajungem în club și căutăm o masă liberă, Claudiu dispare instant la bar și comandă ceva de băut pentru toți. Ne așezăm la o masă ce este mai retrasă de ringul de dans pentru a putea discuta în liniște.

-Acum că am ajuns în club, îmi poți zice de ce erai cu fata aia?
-Pentru că eu stiu că Sergiu o place și am vrut să îi arăt că nu e de nasul lui.
-Serios? Întreabă Radu mirat.
-Da, plus că se vede de la o poștă că Oana si Sergiu îs doi proști ce nu vor să înțeleagă că ar trebui să se pună  împreună.
-Nu e așa ușor să fii într-o relație. Adaug eu.
-Ba e chiar foarte ușor, nu înțeleg ce ți  se pare așa complicat.
-Normal, zice ăla experimentat. Zice Radu în timp ce râde.

Am mai stat pe acolo și am discutat, Claudiu părea complet absent pentru ca răspundea doar cu "da", "aha", "sigur" și se uita ba la mine, ba la ringul de dans și nu înțelegeam de ce tot se uita la mine cu o privire ciudată, mă întorc la Radu și încerc să  îi transmit că nu înțeleg ce se întâmplă, dar el imi răspunde prin ridicarea din umeri. După câteva pahare de alcool mă duc până la baie, când mă întorc un băiat cam de vârsta mea tot îmi zicea că vrea să danseze cu mine, iar eu nu aveam chef de libidinoși ca el.

-Hai mă, dansăm și noi puțin.
-Lasă-mă dracu în pace, nu vezi că nu vreau, de ce tot insiști?
-Pai văd că ești singură și arăți beton în seara asta.
-Aha, pleacă până nu faci cunoștință cu pumnul meu.
-Vai, avem o fată rea.
-Las-o mă în pace! Apare Claudiu în spatele meu și mă strânge cu mâinile de talie.
-E în regula, mă descurc.
-Nu stiam că ai iubit.
-Da, are așa că pleacă până nu afli unde e secția de reanimare. Se răstește Claudiu nervos la el.

Pentru o clipă nu realizasem ce spusese, dar după numai la asta mă gândeam, cum adică sunt iubita lui și cum de ce mi-a luat apărarea, uneori Claudiu mă surprinde.

-Vezi că Radu a plecat, a zis că are treaba cu proiectul că mâine e ultima zi și trebuie prezentat.
-Nu e nimic, înțeleg.
-Vrei să dansezi? Zice în timp ce mă ia de mână și își împletește degetele cu ale mele.
-De ce nu?

Chiar nu înțeleg de ce accept orice îmi  oferă, eram prea aproape de el, iar parfumul lui combinat cu tutunul mă făcea să realizez că mă atrăgea și mai tare, am început să ne mișcăm încet și  mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui, iar el in jurul taliei mele. Când l-am privit în ochi am început să respir mai rapid, avea ochii de un albastru deschis față de albastrul închis pe care îl am eu, totul părea să fie ireal, nu îmi imaginam un Claudiu de genul ăsta.

Am plecat până la urmă din club pe jos, pentru că nu avea cine să ne ducă până acasă, Claudiu era beat, eu încă  nu aveam permis, iar Sergiu, Marius și Radu erau ocupați. Ne plimbam pe străzile întunecate ce sunt luminate de câte un felinar și încă nu realizez că ne țineam de mână, era prea frumos ca să fie adevărat.

Ajung în fața blocului și atunci amândoi ne uităm la mâinile noastre și râdem scurt.

-Noapte bună, acum ți-am dat motiv să dormi bine. Zice Claudiu în glumă.
-Noapte bună!

Urc scările spre apartament și nu înțelegeam dacă asta s-a întâmplat doar o singură data și nu mai aveam șansa să repet acea experiență, pentru că așa e Claudiu, te duce în cele mai frumoase stări și după ți le aruncă la gunoi pentru amuzamentul lui, îmi era frică că eu eram ținta de care să își bată joc, dar nu mă mai gandesc la asta pentru că deja mă doare capul de la băutură.