O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 12•

-Din perspectiva Adinei-

De dimineață mă luase o durere îngrozitoare de cap, așa că decid să mă dau jos din pat și să mă duc să îmi iau o pastilă.

-Bună și ție! Și atunci îl văd pe Claudiu ce stă sprijinit de peretele de lângă ușă.
-Cum dracu ai intrat în casă? Zic eu în șoaptă pentru că știam că Oana încă dormea.
-Nu e vina mea ca dormiți cu ușa deschisă.
-Imi zici și mie ce cauți aici?
-Am venit să îmi cer scuze pentru palma de ieri și să te scot în oraș.
-Tu ai facut accident cu motorul înainte să ajungi aici?
-Îmi accepți propunerea sau plec!
-Se putea să rămâi drăguț cu mine mai mult de 20 de minute? Zic eu și îmi dau ochii peste cap.

Atunci îl văd că se strâmbă și doar i-am arătat un deget frumos în timp ce mă mișcam  încet ca să nu o trezesc pe Oana. Mă schimb eu rapid într-o pereche de blugi și un tricou simplu și îi las un bilet Oanei că am plecat să iau micul dejun în oraș.

După ce parchează motorul am văzut  că m-a adus la un local pe care nu îl mai văzusem până atunci, era genul ăla de local ce voia să păstreze tema din anii 80, și să fiu sinceră mă îndrăgostisem de localul ăla. Am luat loc la o masă dintr-un colț, iar chelnerița a venit să ne aducă meniurile.

-Sper că îți place. Zice Claudiu cu zâmbetul pe buze
-Normal că îmi place, e exact localul pe care îl căutam de mult.
-Nu știam că și tu ești pasionată de lucrurile vechi.
-Eu ți-am zis că nu mă cunoști!
-Te-ai hotărât ce vrei?
-Tu nu te uiți pe meniu?
-Eu comand același mic dejun de fiecare dată, deci ce vrei să comanzi?
-Eu nu mănânc dimineața, în schimb aș bea un milkshake de căpșuni.
-Milkshake să fie!

Și îl vad cum se duce ca să comande ce am cerut plus ce voia el, peste câteva minute îl văd că se întoarce cu două băuturi în mână ce arătau super bine.

-Ăsta este al tau, iar ăsta al meu. Zice în timp ce le punea pe masă.
-Cât trebuie sa iti dau?
-Să nu te înveți, dar de data asta plătesc eu pentru că mă simt vinovat că ți-ai luat o palmă pe nedrept.
-Cum zici tu.

Nu înțelegeam cum de se comporta așa de frumos cu mine când eram singuri, iar când eram cu gașca mă privea în scârbă, băiatul ăsta e super complicat și pentru că el este așa mă  atrage și mai mult și mă face să vreau să îi aflu povestea.

Am ajuns înapoi acasa și Oana mă aștepta nervoasă pe canapea.

-Pe unde umbli? Zice ea țipând la mine.
-Ți-am lăsat biletul pe noptieră și scria că am plecat să iau micul dejun.
-Cu cine ai fost?
-Parcă am zis că ne apucăm de proiect, în 3 zile trebuie să ajungem în  Cluj!
-Iți mai repet o dată, cu cine ai fost?
-Promiți să nu mă omori?
-Spune!
-Am fost cu Claudiu..
-Și cum a fo... stai puțin, cu cine ai fost?
-Nu te preface că nu ai auzit.
-Ce naiba ai cautat cu el?
-A vrut să își ceară scuze, atâta tot.
-Pentru ce?
-Nu ți-am zis?
-Nu!
-Atunci când i-am prins pe Anemona și Claudiu că se certau m-am ales cu o palmă pentru că m-am băgat în fața Anemonei ca să nu o primească ea.
-Nu trebuia să îți iei tu palma aia, mai ales când am văzut-o și eu că se lingea cu altu la cinema.
-Stai puțin, când ai fost tu la cinema și cu cine?
-Nu contează ce am facut eu.
-Am ajuns să nu ne mai spunem ce facem, de când ne-am distanțat noi și nu mai vorbim?
-De când te-ai angajat tu ca detectiv ca să salvezi lumea.
-Nu e amuzant!
-Nu e vina mea că îl placi pe Radu și pe Claudiu și nu știi ce să alegi.
-Ce am făcut eu?
-Nu nega!
-Pe Radu îl consider cel mai bun prieten și trebuia să mă revanșez pentru că a sărit la bătaie pentru mine, iar Claudiu e un prost.
-Aha.. un prost cu care ai ieșit și te-a făcut să zâmbești.
-Ai chef de ceartă?
-Nu, așa că eu ies cu Sergiu pentru că eu mi-am terminat partea din proiect.
-Drum bun si cale bătută!

Și atunci am văzut-o cum a trântit ușa și dusă a fost. Am mai stat câteva minute ca să mă calmez și după m-am apucat de proiect.