O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 23•

-Din perspectiva Oanei-

După toată tortura la care am fost supusă, am stat jumătate de oră inconștientă pe podea. Mă întrebam oare cu ce am greșit, doar eram beată. Credeam că Alex este un tip super drăguț și de gașcă, dar după cele întâmplate mi-am schimbat complet părerea. Eram extrem de speriată, dacă vedeam pe cineva cum se aproprie de mine, aveam să țip și să lovesc cu pumnii și picioarele în respectiva persoană. Picasem pe gânduri, era o liniște deplină, dar nu durase mult pentru că deodată văd un băiat cum se repezește spre mine, iar când ajunge in dreptul meu încep să țip până mă dureau plămânii, mă zbăteam deși dădeam cu picioarele și pumnii în aer mai mult. El se așezase lângă mine și mă luase in brațe, după care șoptise:

-Ce ți-au făcut ăștia, te-au nenorocit.

După ce spuse asta îl privisem in ochi și am vazut că îi apar lacrimile, îi era milă de mine, mă mai calmasem puțin, dar nu a durat mult că mă luase pe sus. Începusem iar să mă zbat și să țip, mă gandeam că se prefacea doar ca să mă facă să pic în plasă și să mă ducă undeva să mă tortureze. Când obosisem, eram deja pe bancheta din spate a mașinii si plangeam. La un moment dat văzusem sirenele de poliție cum se aproprie, iar în același timp se apropiau niște matahale de noi, iar Alex striga disperat ca toată lumea să fugă. Apoi au trecut în goană mașinile lor pe lângă noi și erau urmați de poliția ce abia ajunsese. La câteva minute după adormisem, dar mă trezisem brusc când am auzit vocea cuiva ce venea de la telefonul celui din mașină. Am început să țip speriată, iar apoi el închisese rapid apelul.

-Oana, stai calmă. Se așezase iar lângă mine și mă prinsese de mână, voiam să mă retrag dar nu mă lăsa. Ajungem în 10 minute la spital, cine știe ce răni grave poți avea și tu.

Când am ajuns, a venit și mi-a deschis portiera, tremuram din cauza fricii, dar când am privit mai bine zona în care mă aflam îmi revenise memoria.

-Radu? Tu esti?
-Da, acum poți să nu mai fii așa speriată. Hai sus să căutăm un doctor.

Am intrat in spital, între timp el o sunase pe Adina ca să afle cum se simțea, după care am fost am fost consultată de un doctor. Nu aveam nimic grav, deci totul era bine. Am mers și ne-am văzut cu Adina la apartamentul de la hotel.

-Oana, slavă Domnului că ești în viață. M-am speriat de moarte când am auzit că ăștia te-au lasat singură, iar când te sunam nu răspundeai. Noroc de GPS altfel erai de negăsit, trebuie să povestești poliției totul.
-Mergem în seara asta, oricum sunt în urmărirea răpitorilor câteva echipaje. Dar nu asta contează, tu esti ok, ai infectie?
-Mda, că prostul de Claudiu nu a scos un ciob! Apoi îi aruncase o privire urâtă .
-La naiba! Ti-am spus că nu l-am observat, încetează odată!

Am pornit spre secție să dau declarație, poliția a spus că urma să îl prindă pe el și toată echipa sa, iar apoi să îi aresteze. Ne-am întors apoi la hotel, am mai stat de vorbă și aflasem că Marius organiza următoarea săptămână o petrecere, perfect, aveau timp să se vindece vânătăile. Venise seara, eram întinsă pe pat și mai să adorm, dar aveam încă coșmaruri. Dimineață eram cu niste cearcăne imense, împachetasem totul aseară, așa că tot ce mai era de făcut, era să coborâm să ne vedem cu băieții.

-Neața fetelor, sunteți bine? Spuse Radu somnoros.
-Nu am dormit toată noaptea ambele, ea din vina piciorului, iar eu că aveam coșmaruri. Am spus eu.
-Hai că a ajuns mașina. A spus Claudiu.

A fost un drum lung, pe tot parcursul lui mă gândeam că nimeni nu mai știe  de răpirea mea, oare ce aveau să spună familia și restul prietenilor?
În toată acea săptămână eu și Adina am stat acasă ca să ne refacem și mai trecea Radu cu Claudiu ca să mai vadă  cum ne simțim. Sergiu nu a dat niciun mesaj, nu sunase și nu întrebase de mine, m-a întristat lucrul ăsta, dar nu am vrut să stau cu moralul la pământ din vina lui, poate îi era jenă după toate cele întâmplate.
Venise ziua petrecerii, eram în toiul pregătirii cu Adina, ne aranjasem de parcă nimic rău nu s-a întâmplat pentru că nu voiam să afle toți prietenii noștri de ce se petrecuse în Cluj. Au venit Radu și Claudiu spre noi, pe drum am discutat cu ei să nu scoată un cuvânt despre acele întâmplări nu prea fericite. Când am ajuns la cabană unde se ținea petrecerea și am vazut că era plin de lume, uitasem rapid de tot și intrasem în pasi de dans și zambind înăuntru la distracție.

-Oo buna seara domnițelor și tineri cavaleri! Spuse Marius pe jumătate amețit.

Noi toți am bufnit în râs după care ne-am îndreptat toți spre bar pentru a bea câteva shoturi, voiam să ne distrăm nu să dormim. După ce am spus că pentru început ne ajunge, ne-am dus la canapea unde era și Sergiu cu restul lumii.

-Bună seara lumee! Strigaseră toți de pe canapea și apoi veniseră la noi ca să ne îmbrățișăm.

Când venise Sergiu spre mine să mă îmbrățișeze mă simțeam nasol, dar am zis să uit de toate cele întâmplate și să profit de moment. Ne-am pus toți jos, Sergiu se parea că se așezase chiar lângă mine și mă luase de mână, nu mă deranja absolut deloc. Am râs o grămadă la glume proaste și am ascultat tot felul de bârfe și povesti. Dupa ce simțeam că amorțisem jos, m-am ridicat și am zis să mergem pe ring, zis și facut, dar la un moment dat nu știu cine a vorbit cu ăla ce schimba muzica să bage una mai lentă, dar în acelaș timp și dansantă. Eu eram la bar după a treia melodie, am băut cateva pahare, iar când începuse acea melodie venise Sergiu spre mine și mă luase la dans. Îmi pusesem brațele după gâtul lui și ne-am lasat purtați de muzică, ambii eram fierbinți și ne mișcam pe ritmul muzicii, eram așa aproape unul de altul. La un moment dat am ridicat privirea spre el și citeam dorință și dragoste în ochii săi. Eram extrem de fericită așa că am început să zâmbesc la el ca ultima îndioată . Dupa acea melodie mă luase de mână și ieșisem afară pe balcon. Nu mai era nimeni, eram doar noi doi. Scoase pachetul de țigări și începu să fumeze, am ajuns să fumam aceeasi țigară. Când o terminase, mă luase de mână voind să mergem să stăm pe leaganul de acolo, dar m-a prins fix de partea de mână care încă mă durea după acea tortură.

-Auuu! Strig după care îmi retrag mâna și îl privesc, era ingrijorat.
-Ce ai pățit la mână, te-am strâns eu prea tare? Ups, eram pe cale să mă dau de gol.
-Da, adică nu.. Pff, lasă.
-Oana, tu ascunzi ceva! Ce ai pățit la mână?

Ghinionul meu că nu știu să mint, mă așezasem și eram pregătită să îi povestesc totul, chiar și faza cu Alex.

-Uite.. apoi am inceput să relatez toată  povestea.
-Nenorocitul, mie de ce nu mi-ai spus nimic? De ce te-ai ascuns?
-Sergiu.. Eu doar nu am vrut să mai alfe nimeni.. Începeam să mă panichez, Sergiu era nervos la culme.
-Normal că nu voiai să-mi spui după tot ce am facut, dar la naiba Oana, te iubesc!

•Sfarsit!•