O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 16•

-Din perspectiva Adinei-

Am ajuns la clubul respectiv unde am fost interogată de Oana și am început să îi povestesc că el mă lăsase singură ca să nu îngreuneze situația și ca să se scape pe el, iar Oana mi-a zis că e un nenorocit. După ce am stat în clubul ăla și am văzut că nu e nimic interesant, am decis să plecăm și să ne plimbăm, dar la intrare dăm de Radu și Sergiu.

-Bună fetelor, ce faceți aici? Întreabă Radu țipând ca să se facă auzit.
-Încercam să ne distrăm, dar e prea plictisitor aici. Zic eu la fel de tare ca să mă fac auzită
-Voi ce faceți? Întreabă Oana din spatele meu.
-Îl căutăm pe Claudiu, ca de fiecare dată! Zice Sergiu nervos. 

Ieșim afară ca să ne auzim mai bine și le zicem băieților că nu are cum să fie în clubul ăsta pentru că noi nu-l văzusem.

-Vreți să vă ajutăm să îl căutați, și așa ne plictisim de moarte. Zic eu în timp ce mă vait.
-Nu, e prea târziu! Zice Radu.
-Dar ce are dacă un băiat vine cu una dintre noi și ne împărțim? Adaugă Oana.
-Cine cu cine merge?
-Eu mă duc cu Radu! Zice Oana repede.
-Atunci eu mă duc cu Adina. Zise Sergiu.

Și am plecat în direcții diferite în căutarea lui Claudiu, pe drum Sergiu nu a scos niciun cuvânt, era o liniște stranie, dar nici că puteam să vorbesc pentru că gândurile mele erau ocupate de Claudiu și de multe întâmplări neplăcute ce i se puteau întâmpla.

Ne plimbam de ore bune prin centru orașului și nici o urmă de Claudiu, parcă era băgat în pământ. După multe ore de tăcere Sergiu decide să zică ceva.

-Eu zic să mergem la localul ăla să ne tragem sufletele. Zice în timp ce arăta cu degetul la un local cu muzica clasică.
-Ești sigur?
-Mă dor picioarele și mor de sete.
-Bine, hai acolo.

Ne ducem la bar și comandăm 2 cafele ca să rezistăm până diseară. Spre surprinderea mea un chip cunoscut apare din mulțime, și nu îmi vine să cred că era Claudiu, în momentul ăla eram fericita că era bine și nu pățise nimic, dar la brațul lui e o fata ce este mai mult decât beată.

-Sergiu, l-am văzut pe Claudiu!
-Unde naiba îi?

Și atunci ne ridicam de la masă și mergem către el. În mintea mea erau multe întrebări, de ce a plecat, de ce nu a dat un semn de viață, ce se petrece cu noi, dar primele cuvinte ce îmi ies pe gură de la gelozie sunt:

-Cine e ea?
Sergiu se uită ciudat la fată și nu înțeleg de ce.
-O amică, și ce te interesează, nu trebuie să îți dau ție explicații! Țipă el la mine.
-Claudiu, calmează-te, am venit să te iau acasă. Zice Sergiu pe un ton mai jos ca să îl audă doar Claudiu și eu.
-De ce aș pleca de aici?
-Pentru că așa zic eu.

Eu nu mai asist la conversația lor și pun mâna pe telefon ca să le zic lui Radu și Oanei că l-am gasit pe Claudiu și să vină la adresa respectivă.

-Oana?
-Da, l-ai găsit pe Claudiu?
-Da este la un local cu muzica clasică, știe Radu de el.
-Ajungem acolo în 10 minute.

Stau afară și îi aștept pe cei doi, pentru că înăuntru mă simțeam în plus și nu aveam chef de ceartă, m-am pus pe bordura din fața localului și am inceput să număr stelele dar le pierdeam șirul din cauza gândurilor mele întunecate.

•Oare cine era fata de lângă Claudiu, și  de ce Sergiu o privea in felul ăla?•