O ultima speranta. •Volumul I•

•Capitolul 21•

-Din perspectiva Oanei-

Mă trezisem cu o stare extrem de proastă și mă durea capul de simțeam că mor, iar Adina avea chef de glume că m-am lins cu unul Alex doar ca să-l uit pe Sergiu. Dar se pare că Sergiu simțea ceva pentru mine doar că îi era teamă că nu e reciproc, mă simțeam ca ultimul rahat și am început să plâng,  iar apoi mă apucase o criză de nervi. Adina venise după mine și trântisem un pahar pe jos din cauza suferinței, mă luase în brațe și ne dusesem spre canapea, doar că la un anumit moment văd sânge pe covor și mă luase panica. Îi sunasem pe băieți, rezolvase mica problemă cu piciorul Adinei, iar eu între timp am mers în camera cu Radu.

-Radu.. E adevarat că Sergiu chiar simte ceva pentru mine? Zic eu cu vocea tremurândă
-Da Oana, doar că îi era teama că nu simți la fel și voia să te înlocuiască cu acea fata doar pentru a scăpa de ceea ce simțea.

În acea clipa am izbucnit în plâns și am stat în brațe la Radu 10 minute pentru a mă calma. Apoi am mers la cei doi, vazusem că totul era bine, îi cerusem scuze Adinei și plecasem cu băieții din apartament. Pe drum am adus vorba de aseară și de Adina, dar nici bine nu deschisesem subiectul că îl vad pe Radu cum fuge înapoi spre hotel.

-Radu! Ce dracu faci, unde mergi? Țipă Claudiu.
-Suntem idioți, Adina poate este infectată și nu ai văzut tu! Merg de urgență la ea, dupa care chem ambulanța!
-Vin și eu!

Apoi cei doi fugisera spre ea, iar eu am ramas singură. În acea clipa mi-am amintit de Alex și am spus să îl sun să ne vedem ca să îmi cer scuze de la el. Noroc că îmi dăduse numărul său înainte să ieșim afară.

-Hei Alex, ai timp să ne vedem 10 minute?
-Da, dar unde ești?
-Habar nu am, sunt destul de departe de hotel, iar proștii ăia doi m-au lasat singură.
-Pornește locația, te găsesc eu imediat și vin.

Peste 5 minute îl văd pe Alex cum coboară din mașină și îmi face semn să vin spre el.

-Hei.. Scuze pentru ieri..
-Hei, nu e problemă. Hai urcă, mergem la o cafea.

Pornise radioul, totul parea ok. Doar că mergeam de 15 minute și deja ajunsesem undeva era pustiu și nu aveam semnal. Am început să mă panichez așa că am zis să îl întreb pe Alex unde mergem.

-Alex.. Unde mergem?
-Ai să vezi, ai răbdare.

Peste 10 minute ajunsesem în dreptul unui vechi conac părăsit, acolo erau paznici ce păzeau și era o liniște extrem de ciudată. Am coborât din mașină la cerința lui Alex, după care m-a condus spre intrare.

-Salut șefu, marfă nouă? Zise unul din paznici.
-Fraiere, m-ai dat de gol!

În acea clipă am inceput să fug cât am putut de rapid, dar Alex mă prinde și mă imobilizează, mă zbateam cum puteam însă era în zadar. M-au legat la mâini și picioare, m-au luat pe sus, iar după au decis să mă trâtească pe jos într-o cameră imensă și dubioasă. Am stat 5 minute pe jos și eram foarte speriată, nu aveam cale de scăpare, iar telefonul meu era la Alex pentru că mi-l confiscase cică.

-Păpușă, deci așa faci?
-Ce să fac?
-Folosesti băieții ca pe niște cârpe ca să uiți de altul. Ți-ai bătut joc de mine curvă nenorocită!
-Alex, eram beată ce nu înțelegi!

În secunda următoare mă ridică de pe jos și îmi îndreaptă privirea spre a lui și-mi dă o palmă de cad înapoi și dau cu capul de perete. Sângeram, mi se făcuse rău și deja eram panicată, iar apoi am leșinat. După nu știu cât timp mă trezesc zgâlțâită de cineva, era tot el.

-Bună dimineața și ție, văd că-ți place somnul, lasă mai bine să te înveți cu suferința. Exact așa cum fac cei pe care îi folosești.

M-a luat de păr și m-a târât după el pe hol. Țipam de durere, era groaznic, nu credeam că o să ajung într-o astfel de situație vreodată. Intrasem intr-o cameră întunecată, așa că aprinsese lumina, iar acolo erau tot felul de biciuri și aparate ciudate care cu siguranță erau pentru tortură. Am țipat speriată din nou și mă pocnise, am tăcut pentru că nu aveam de ales și apoi mă legase de un scaun.

-Îmi placi, ești cuminte, dar s-a dovedit că nu ești ceea ce pari. Așadar nu o să ai probleme cu băieții mei, doar daca esti fată rea atunci ai să vezi tu.

Apoi începuse să râdă, iar din spatele său ieșiseră doua brute. Atunci am crezut că-mi gasisem sfârșitul și nu mai aveam nicio speranță că o să scap vie.