Yūrei - NoMin

CAPITOLUL 10

Jaemin îl privi pe Renjun drept în ochi atunci când negă pentru a doua oară. De data asta nu avea s-o facă. Oricât de mult s-ar fi enervat Renjun, el nu avea să dea drumul mâinii lui Jeno.

- Oh, vai! Vă rog să ne iertați pentru neplăcerile provocate! - Angajata făcu o plecăciune în fața lor.

- Nu vă faceți griji. - Vorbi Jaemin, luându-și ochii de la Renjun.

- Haideți, veniți pe aici. - Îi îndrumă tânăra, în timp ce amândoi încuviințară.

Aleseră câte un set de farfurii, pahare și chiar tacâmuri, pe care Jeno le preferase, iar apoi le plătiră.

Odată ieșiți din magazin, Jaemin își trase mâna dintr-a lui Jeno și îi zâmbi.

- Mulțumesc. Datorită ție am avut parte de o reducere frumușică a prețului. - Jeno încuviință.

- Poți să-mi fii soț din nou oricând vei vrea. - Jaemin râse.

Acum Jeno se întoarse la a fi el însuși. Chiar jucase bine teatru în magazin, îl surprinse prefăcătoria sa. Însă trebuia să înțeleagă că fusese numai atât.

Renjun mergea în spatele lor în fiecare moment, în timp ce aceștia erau încă ocupați, intrând în diferite magazine.

Se întoarseră acasă câteva ore mai târziu.

- Voi începe să gătesc. Poți să te duci și să stai pe canapea, să te odihnești puțin. - Îi sugeră Jaemin, zâmbindu-i.

- Nu ai nevoie de ajutor? - Jaemin își scutură capul.

- Voi pregăti ceva ce se poate face repede, ceva ușor de făcut. Acum du-te liniștit. - Jeno încuviință și făcu întocmai cum îl îndemnă Jaemin.

- Cred că-mi datorezi o explicație. - Se auzi vocea lui Renjun în spatele său.

- Dar de ce crezi asta? Eu nu cred că am nimic de explicat. - Îi răspunse Jaemin, cu indiferență.

- L-ai ținut de mână pe iubitul MEU! Dacă ți-am permis să faci atâtea a fost pentru că am crezut că-l vei ajuta, nu că te vei îndrăgosti de el!

Jaemin scoase un oftat obosit.

- Cum te putea suporta Jeno? - Renjun își apăsă buzele între ele, mâniat.

- Asta nu te privește. Acum îți cer, cu toată amabilitatea de care pot da dovadă, să-ți ții mâinile departe de iubitul meu.

Jaemin oftă din nou și se întoarse spre el.

- Ascultă. Deja ți-am spus-o, însă pare că nu înțelegi și va trebui să ți-o repet. Eu știu ce fac. Vrei ca Jeno să fie fericit? - Renjun încuviință. - Pentru că nu pare deloc așa. Pare că, de când el este mai bine, tu ești tot mai nervos. Pare că erai mai fericit când Jeno era cu moralul la pământ.

Renjun realiză că Jaemin avea dreptate, pe de-o parte. Jeno era mult mai bine și se bucura, desigur, dar...

În același timp, se simțea enervat de relația apropiată pe care o avea cu Jaemin.

- Mi-ai cerut ajutorul și ți l-am acordat. Nu am de gând să mă îndrăgostesc de Jeno și nici să-l fac pe el să se îndrăgostească de mine. - Un nou oftat. - Ar fi greu și dureros pentru amândoi și crede-mă că nu mă simt pregătit pentru așa ceva. - Sfârși, încruntându-se.

- Păi și în magazin...

- Tu chiar ai fost împreună cu el atâția ani? - Se răsti Jaemin, deja iritat. - Pentru că serios că nu-l înțelegi deloc pe Jeno. El nu se mai simte bine atunci când zâmbește. E de părere că, de la moartea ta, și-a pierdut dreptul la fericire, însă... Chiar dacă acea scuză a fost una proastă, Jeno a folosit-o acum ca pe o oportunitate de a face încă un mare pas spre o versiune mai bună a lui. L-ai mai văzut până acum, în acești ultimi trei ani, zâmbind?