Yūrei - NoMin

CAPITOLUL 17 (FINALUL)

Pentru că scumpul nostru Casper merită să aibă o poză pusă acolo. Mulțumim pentru tot, Renjunnie! 🤧

—

Îți jur că nu-mi vine să cred ce văd! — Chițăi Haechan, mai mult decât fericit.

Motivul fericirii sale era că Jaemin și Jeno bătură la ușă, iar când le deschise, îi văzu ținându-se de mână.

— Îți înțeleg entuziasmul, dar ce-ar fi să-i lași să și intre? — Mark apucă brațul lui Haechan și îl trase deoparte, pentru a le permite celor doi prieteni să pătrundă în interiorul apartamentului.

Odată ce se salutară, cu toții se așezară pe canapea, în sufragerie.

— Știu că am venit fără să anunțăm. — Începu Jeno. — Dar decizia a fost oarecum neașteptată și pentru noi. — Jaemin încuviință.

— Asta este și casa ta, știi deja. — Îi spuse Mark. — Și tu ești binevenit oricând vei vrea, Jaemin. — Tânărul încuviință încă o dată.

— Mulțumesc. Discutam cu Jaemin și nu știu cum am ajuns să vorbim și despre voi. — Le explică Jeno.

— Sper că numai de bine. — Spuse Haechan, iar Jeno și Jaemin râseră.

— Bineînțeles. — Jaemin îi făcu cu ochiul.

— Ei bine... — Jeno prinse mâna iubitului său. — În prezent, fac destul de multe schimbări în viața mea. După cum puteți vedea, am ales să procedez așa cum mi-a dictat inima. — Îi zâmbi lui Jaemin, iar acesta lui.

— Sunt adorabili! — Strigă Haechan.

— Ne bucurăm mult pentru voi. — Întări Mark.

— Și de asta suntem aici. Am venit ca să vă mulțumesc, pentru tot.

Mark și Haechan îl priviră, confuzi.

— Știu că, în acești trei ani, aproape v-ați lăsat pe voi deoparte cu totul, doar ca să mă faceți pe mine să mă simt bine, să nu mai fiu trist. Vă mulțumesc din inimă. Voi sunteți cei mai buni prieteni pe care am avut onoarea să-i am. — Le mărturisi Lee.

— Îmi vine să plâng. — Haechan își făcea aer cu mâna.

— Nu e nevoie de mulțumiri, Jeno. Măcar asta am putut face. În plus, crede-mă că am făcut-o cu tot dragul, pentru tine. — Mark îi zâmbi. — Și-apoi, cred că așteptarea a meritat.

Și Mark prinse mâna lui Haechan, care îi zâmbi larg.

— Mă bucur. Mereu am știut că veți sfârși prin a fi împreună. — Jeno zâmbi, mândru de deducțiile sale.

— Cred că și noi o știam. — Recunoscu și Haechan. — E valabil și pentru tine și Jaemin, era mai mult decât evident.

Jeno se răsuci pentru a-l privi pe Jaemin și zâmbi. Știa că, după Renjun, ar fi fost Jaemin sau n-ar mai fi fost nimeni altcineva.

— Da. M-am îndrăgostit iarăși. Sau... Poate că nu am încetat niciodată să fiu. — Jaemin roși.

— Opriți-vă! Este prea mult pentru inima mea! — Entuziasmul lui Haechan creștea.

— Atunci... E oficial? — Întrebă Mark.

— Este oficial. — Răspunseră Jeno și Jaemin, în același timp.

— Grozav! — Exclamă Haechan. — Jaemin, vreau să-mi fii domnișoară de onoare!

— Fie, dar nu mă voi îmbrăca în nicio rochie. — Haechan își țuguie buzele.