𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐ Capitolul III⭐⭐

~A doua zi~

Dimineață.. E luni.. O zi nu prea frumoasa pentru mine...
Razele soarelui ma trezesc ca de obicei... Însă, de data aceasta, nu îmi mai dau acea stare de bine... Ci o stare de neliniște...
Imi ridic leneșă telefonul de pe dulăpiorul de lângă pat, privind ecranul, văzând ca mai am cam trei ore până se deschide florăria, deci aveam destul timp sa îmi fac un dus rapid și sa mănânc ceva bun...
Imi iau un prosop din dulap și merg leneșă spre baie...
După 20 de minute, ies din baie, indreptandu-ma spre șifonier, luandu-mi o cămașă ceva mai largă pe mine... Da, știu, poate ca pare ciudat ca eu sa port asa ceva... Dar nu am doar haine de damă în dulap..
După ce ma îmbrac în acea cămașă largă, ies din cameră, amintindu-mi de ceva... Sau, mai bine spus, de cineva....
De Min Min...

Cat de proasta sa fiu sa uit de el?

Merg în camera unde a dormit asnoapte Min Min, însă nu îl găsesc acolo..
Îl caut și în celelalte camere, însă era de negăsit.. Parca intrase în pământ...

Atunci, m-am gândit sa îl sun.. Însă nu răspunse..... După câteva minute, primisem un mesaj de la el...

" Bună dimineața, Eunha.. Iartă-mă ca nu ți-am răspuns, însă, după cum știi și tu, a început o noua săptămână.. Iar munca începe odată cu ea...
Am plecat mai dimineață.. Și nu te teme... Nu te-am privit.. Nu am intrat în camera ta...
Ahh, și mulțumesc mult ca m-ai primit în apartamentul tău, și ca m-ai învățat sa cânt la pian...
Vorbim mai târziu... ^_^
Pupici..."

Whoa... Un mesaj, cam lung ce e drept, dar sincer... Sinceritatea lui ma făcea sa zâmbesc... Ceea ce nu mai poate face nimeni... În afara de el...

Imi las telefonul pe masă, mergând apoi în bucătărie, pregătindu-mi un mic dejun delicios...
Aveam sa cred ca aceasta zi va fi mai buna decât altele.... Însă, nu se știe....

Ma îmbracasem rapid, îmi prinsesem parul într-o coadă pe spate, îmi luasem gentuța, telefonul și cheile apartamentului și ieșisem, nu înainte de a-mi face o cruce mare...

După aproape o ora, ajunsesem la florăria unde lucram... Nu era nimeni în zona la ora aceea, deși era aproape ora 10.. Destul de ciudat...

Deschisesem florăria, intrând înauntru.. Mi-am lăsat haina și gentuța pe scaunul de după tejghea, punându-mi un șorț pe mine, începând sa aerisesc încăperea, să ud florile și să șterg puțin praful..

Imi făceam treaba de dimineață, când dintr-odata, simt cum o persoana își face apariția în spatele meu.. Ma întorc brusc și constat ca acea persoana era nimeni altul decât șeful meu....
Începuse sa mi se facă frica de el, după câte auzisem despre el...

Acesta privea în jur... Încerca să nu se mai uite la mine, însă tot ii simțeam privirea pe mine.. În special..... Pe fundul meu..... Doar eu simt asta deranjant?

Imi vedeam linistita de ceea ce aveam de făcut, în încăpere fiind liniște deplina... Doar ticăitul ceasului din perete se mai auzea... Ceea ce nu era firesc...
Din nou, simt cum acea prezență își face apariția în spatele meu, fiind o senzație incomodă... Dintr-odata, simt respirația unei persoane pe gâtul meu... Ma întorc cu fața spre acea persoană, și văd că nu e nimeni altul decât șeful meu.. Distanța dintre noi era una relativ mica, și chiar nu știam ce sa fac.. Nu îmi plăcea de el, deși era drăguț, ce e drept...

El ma privea foarte atent, însă eu încercam sa ii evit privirea.... Am reușit sa plec din fața lui, mergând în spatele depozitului...
Bineînțeles, cum nici Asterix nu poate sta fără Obelix, asa nici eu nu aveam sa scap de el...