𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐Capitolul V⭐⭐

"Iubirea înainte de toate"

Ce avea sa însemne asta? Pentru o necunoscătoare ca mine, ce nu stie ce e aceea iubire părintească măcar, e greu sa îmi explici ce e aceea "iubire" și ce taine poartă acest cuvânt simplu...

Singurele idei ce îmi tot răsunau în minte era următoarele.....

"Ce e aceea iubire?"

Și...

"Voi afla cu ajutorul lui?
Sau al altcuiva?"

Aceste idei parcă nu îmi dădeau pace...

Am preferat sa merg în bucătărie și sa îmi pregătesc cina.. Oricum, singură, în apartament, nu avea cine să îmi comande ce sa fac, sau cum sa fac... Iar acum, că am rămas și fără loc de muncă, părea mai dificil...

Mi-am pregătit repede ceva de mâncare, mergând în sufragerie, luandu-mi telefonul și căștile, începând sa ascult muzică în timp ce mâncam...

La un moment dat, primisem un mesaj...
As fi vrut sa fie de la Min Min.... Însă, contrar așteptărilor, era de la șeful meu.... Pardon, fostul meu șef..

"Bună seară, frumoaso... Știu ca nu te-ai simțit prea bine.. Dar mâine te aștept la florărie.. Vreau sa mergem într-o plimbare pe malul mării... Singuri.... Doar noi doi......
Am de gând sa te răsfăț cum se cuvine...
Pupici dulci... Și te aștept mâine..
Cu dragoste, șeful inimii tale.... "

Huh.... Auzi la el...." Șeful inimii mele"....
Doamne, cât tupeu pe el....

Singurul lucru de care aveam nevoie acum era de o îmbrățișare... Sa pot uita tot ce am citit...

După ce am terminat de citit acel mesaj oribil, primit de la persoana de la care nu ma așteptam vreodată sa facă asemenea gesturi, lăsasem farfuria pe măsuța din fața canapelei pe care stăteam, lăsând câteva lacrimi sa cadă pe obrajii mei...

După aproximativ jumătate de ora în care lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii mei, îmi ridicasem telefonul de pe canapea, vrând sa sun pe cineva....

Pe el... Min Min...

Doar în el mai puteam avea încredere...

Încercam sa găsesc numărul lui de telefon, privind ecranul telefonului printre lacrimile sărate din ochii mei ce ma chinuiau de ceva timp...

Înainte să apelez numărul lui Min Min, auzisem o bătaie în ușa de la intrare... Am tresărit puțin, telefonul tremurând în mâna mea...

M-am îndreptat spre ușă, mâinile tremurandu-mi mai tare, cu cât ma apropiam de ușă...

Vroiam sa iau ceva în mână, în eventualul caz în care persoana de la ușă era fostul meu șef... Însă, cum nici măcar mâinile nu mai erau de acord cu mine, iar picioarele înaintau ușor și cu teamă, nu aveam decat telefonul în mână...

Ajunsă în fața ușii, inima îmi bătea mai tare decât atunci când îl sarutasem pe Min Min... Nu știam cine era de cealaltă parte a ușii...

Îmi las telefonul lângă cuierul din hol, tot corpul începând sa îmi tremure...
Îmi așez mâna pe clanța ușii, rasufland greu pentru ultima dată, înainte sa apăs clanța usii și sa deschid ușa...