𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐Capitolul IV⭐⭐

Acela fusese primul meu sărut...

Lacrimile ce îmi cădeau din colțurile ochilor, acum erau șterse de el... Degetele lui mari îmi mângâiau obrajii, având ochii închiși...

Încercam sa ii transmit suferința mea... Sa o ducă departe, cu el.. Sa o risipească doar cu privirea.. Nu vroiam altceva decât sa ii dau lui durerea mea, și sa rămân fără nimic..

Preferam sa rămân fără nimic în sufletul meu.... Însă, nu și fără sentimentele mele....
Sentimentele mele pentru el..... Sau, mai bine spus, pentru ei...

Încă din prima clipă în care l-am văzut, am simțit că e ceva special la el.... Și chiar asa era... Când eram tristă, iar sufletul îmi era greu, el era cel ce îmi alina durerea...

Încercam sa îmi revin din acea stare de melancolie și de tristețe, însă, nici măcar acel sărut nu reușise să îmi facă durerea din suflet sa dispară..

Mă îndepărtasem puțin de el, dându-mă câțiva pași înapoi... Îmi lăsasem privirea în jos, evitând sa ii întâlnesc iar ochii negri... Însă asta nu îl oprise pe el să se îndrepte spre mine, să mă prindă de încheietura mâinii, să mă tragă în brațele lui brusc și să șoptească, aproape de urechea mea..

- Varsă-ți nervii pe mine.. Oricâte ai pe suflet, lasă-le sa iasă... Eliberează-te... îmi șoptise băiatul, încercând să îmi întâlnească privirea...

Eu tremuram în brațele lui... Vroiam sa îl privesc... Însă, privirea lui nu îmi era de ajuns..

Încerca să îmi ridice capul spre el, cu doua degete, însă eu refuzam să îl privesc...

- Iartă-mă...... Însă....

Acestea fusese ultimele mele cuvinte șoptite în timp ce îl priveam cu lacrimi în ochi....
Nu vroia sa mai audă vreun cuvânt spus de mine, ceea ce îl îndemna să îmi țină capul cu mâinile sale și sa își așeze ușor buzele peste buzele mele, lăsând în urma gestului său un sărut sincer și din iubire... Simțeam că, deși acea mască mă împiedica sa îl văd și sa ii mângâi obrajii plăpânzi, sărutul său era unul plin de iubire și de sinceritate...

Tot ce am putut sa fac a fost să îmi așez mâinile după gâtul lui, lăsându-l sa își transmită sentimentele și sa scoată toate greutățile din sufletul meu..

La câteva momente, după ce acel micuț sărut se așezase armonios pe buzele amândurora, ne îndepărtasem puțin unul de celalalt, având acum ocazia sa ii privesc ochii negri, iar el sa ma priveasca fără acea mască... Consideram că, deși ne cunoaștem de ceva timp, trebuia sa ma știe complet..

Deși vroiam cu ardoare sa ii vad chipul, ce părea a fi angelic, și sa ma bucur de frumusețea lui, nu am scos vreun cuvânt.. Am mers pe ideea că e mai bine să nu mă amestec în viața lui prea tare, și să nu îl știu asa cum trebuie.... Acea parte a lui sa rămână ascunsă de mine... Era cel mai bine pentru amândoi......

Îmi lăsasem privirea în jos, încercând sa șoptesc pentru mine câteva cuvinte, ce dacă erau auzite de Min Min, sunau a un "Te iubesc" armonios.... Aceste cuvinte sunau atât de frumos în mintea mea, încât am ezitat sa le spun în fața lui...

În schimb, auzisem alte doua cuvinte, ce îmi făcuse pielea de găină... Alte doua cuvinte, ce se așezau mult mai bine într-o conversație a unor doi îndrăgostiți, decât într-o relativă distanță între mine și Min Min...

Cele două cuvinte, "Și eu", auzite doar de mine, îmi făceau inima sa bată cu putere și mintea sa ma inducă în eroare, încercând să mă oblige amândouă să iau iar parte la o alta "întâlnire" tandră și caldă cu buzele lui....