𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐Capitolul XIV⭐⭐

Odată intrat pe ușa casei, câteva cuvinte a făcut ca toată lumea din casă să fie tărăboi peste mine...

- Am ajuns...

- Yaa... Unde crezi că stai până la ora asta? spuse Seokjin, venind în grabă spre mine...

- Da... Știi că te puteau vedea paparazii... spuse grăbit RM..

- Știu... Dar... spusem eu, însă fusesem oprit de ei...

- Niciun dar... Are dreptate... Te putea vedea cineva... Și s-a zis și cu Big Hit, și cu cariera ta... începuse să vorbească Yoongi, în timp ce încerca să se dezmeticească...

- Off... Dar... Am fost cu mașina... spusem eu, deși, nu vroiam să o fac pe-a victima...

- Unde cu mașina? întrebase Taehyung, fiind toți adunați în preajma mea..

- Păi... Am fost să îmi duc stagiara acasă... spusem eu, lăsându-mi geaca și cheile în curierul de lângă ușă...

- Stai... Ce ai spus? Stagiara?? spuse Jimin, părând mai nedumerit ca niciodată...

- Ăăămmm... Da... Ce e rău cu asta?? spusem eu, încercând să le evit privirile acide...

- Yaa... Da cine te crezi? Taximetrist? Ești șoferul ei personal, sau ce? spuse Seokjin, ce părea mai protector ca niciodată...

- Ăăămmm... Nu e chiar așa... Doar... încercam să spun eu, însă, din nou, fusesem întrerupt...

- Gata... Încetați... Hyung, ceilalți au dreptate... Nu ești taximetristul ei... Și nici șoferul ei personal... Totuși... Trebuie să ai mai multă grijă... Te putea vedea cineva... spuse Jungkook, părând mai convingător ca niciodată, așezându-și mâna pe umărul meu, încercând să vorbească calm cu mine..

- Mersi, Jungkook... Iar voi, dacă ați cunoaște-o mai bine, nu ați mai spune asta...  spusem, dându-mă din fața lor, îndreptându-mă spre scări, urcând spre camera mea...

În momentul ăsta, nu aveam nevoie de altceva decât de un duș fierbinte, și de un somn bun...

Deși, nu apucasem să mănânc ceva, nu mai aveam nevoie de nimic altceva...

Simplul fapt că o dusem în siguranță acasă, îmi hrănea foamea...

Foamea de a o săruta continuu..

✴️✴️A doua zi✴️✴️
✴️✴️Eunha pov.✴️✴️

Soarele dimineții...

Mereu cel ce mă trezește...

Mereu cel ce îmi spune "Eunha... Eunha, scumpo, trezește-te..."

Mereu cel ce îmi alină șuvițele de păr ce stau rebele pe obrajii mei...

Mereu cel ce îmi urează o zi frumoasă....

Cea ce îmi ura asta, nu mai e acolo să o facă...

Însă, e acolo sus, lângă soare, stele, lună și îngeri...