𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐Capitolul VI⭐⭐

Luna pare ca a apus de mult..
A plecat la culcare..
În locul ei, a apărut soarele cel veșnic..
Cel ce ne încălzește sufletele și trupurile în lipsa sufletului nostru pereche...

O altă dimineață, cât de cât frumoasa și decenta, alături de........ Min Min?
Stai.... Unde e el? Nu îl văd...

Privesc somnoroasa prin cameră, sperând că îmi voi găsi sufletul pereche... Însă, în zadar..

Îmi trec degetele peste ochi, încercând sa fac somnul de pe pleoape sa dispară..

Imediat ce Moș Ene pleacă și el la culcare, ma ridic leneșă din pat, mergând spre baie, încercând să îmi fac rutina de dimineață..

După vreo 5 minute în care apa rece mi-a mângâiat fața, și m-a trezit în adevăratul sens al cuvântului la realitate, ma îndrept spre bucătărie, trecând și prin sufragerie, vrând sa îmi iau telefonul..

Imediat ce telefonul ajunge în mâna mea, îl deschid, vrând sa văd dacă am primit vreun apel... Surprinzător, aveam un mesaj..
Speram ca, măcar de data aceasta sa fie acel mesaj de la Min Min..

Deblochez ecranul telefonului, apăsând pe acea notificare de mesaj, intrând direct în aplicația "Mesagerie", unde începusem sa citesc acel mesaj....

"Bună dimineața, Eunha.. Din moment ce citești acest mesaj, probabil te întrebi unde am plecat atât de dimineață..
Din păcate, am fost chemat la muncă mai devreme astăzi.. Este nevoie de mine aici pentru un proiect..
Imi pare rău că nu ți-am spus...
Promit sa ma revanșez....
Ahh.. Era sa uit... Aseară am pierdut un mic breloc.. Cred ca mi-a căzut din buzunar în fața ușii tale.. Dacă l-ai găsit, te rog sa îl ții în siguranță.... Voi trece pe la tine diseară sa îl iau...
Cu drag, Min Min... "

Hmm... Ăsta da, mesaj de" Bună dimineața"... În sfârșit, Dumnezeu m-a auzit și pe mine...

După ce închid ecranul telefonul, sărut telefonul, nestiind de ce... Privesc în gol pentru câteva minute, până când telefonul începe sa vibreze în mainile mele..

Imi îndrept privirea spre ecranul telefonului, începând să zâmbesc în momentul în care numele apelantului era "Min Min"... Răspund apelului fără sa ezit, ducând telefonul la urechea stângă...

- Alo? spun eu, cu zâmbetul pe buze...

- Alo.. Bună dimineața, draga mea... Ce faci? Te-ai trezit? spuse băiatul ce se afla de partea cealaltă a apelului...

- Bine.. Tocmai ma trezisem.. Am citit mesajul tău și vroiam să merg să mănânc.. Tu ce faci? Când ai plecat de aici?

- Păi, la firmă.. Avem un proiect nou, și mai am nevoie de niște ajutoare prin jur... Am plecat dimineață, cam la ora 2 jumătate..

- Aha.. Te pot ajuta cu ceva? Din moment ce acum cred ca sunt șomeră... spusem eu, începând sa chicotesc puțin...

- Ahh, păi, nu cred că ai putea sa ma ajuți... E ceva legat de firmă... Dar mă bucur că îți dai interesul sa ma ajuți..

- Păi, aș face orice pentru prietenul meu.. Nu? Ahh... Era să uit.... Nu pot veni la tine la firmă sa îți aduc brelocul despre care vorbeai în mesaj? Ca să nu mai bați atâta drum înapoi...

- Hmm... Ar fi o idee bună... Atunci, eu îți trimit adresa, și ma suni când ajungi, bine?

- Desigur... Voi aștepta mesajul tău... spusem eu, zambind tâmp...