𝕾𝖊𝖋𝖚𝖑 | 𝕵𝖚𝖓𝖌 𝕳𝖔𝖘𝖊𝖔𝖐 |

⭐⭐Capitolul VIII⭐⭐

Deși părea ca sunt interesata mai mult de acea decizie primită de la Hoseok decât de momentul când puteam pleca și evada din aceasta situație, nu era defapt asa..

Abia asteptam să treacă timpul și sa vina acei băieți, sa ne spună decizia luată, și sa pot pleca... Nu eram chiar atât de interesată de ceea ce se întâmpla aici...

✴️între timp, în altă sală✴️
✴️Hoseok pov.✴️

Băieții stăteau la discuții, în legătură cu cea aleasă de mine..

Nu știam ce sa fac.. Nu puteam sa aleg vreo fată ce nu avea talent... Însă, nici nu îmi puteam lăsa prietena, sau, mai bine spus, iubita, să piardă..

- Hmm.. Prima participantă a cantat și a încercat sa danseze în același timp... spuse Jimin..

- Da, dar asta nu o avantaja cu nimic... Pur și simplu a fost o încercare eșuată.. spuse Yoongi, părând mai serios ca niciodată...

- Hmm... Are dreptate... Ahh, ți-am spus eu ca nimeni nu e mai potrivit ca mine... Cine mai e asa de "handsome" ca și mine? spuse Jin, vrând să pară sarcastic..

- Hei, terminați odată cu astea.. Lăsați-l pe hyung sa decidă.. spuse Jungkook, ce mai mult încerca să oprească gălăgia..

- Exact... Hoseok, pe cine vei alege? spuse RM, punându-și o mână pe umărul acestuia ...

Eu priveam în gol.. Nu știam ce sa fac... Singurele cuvinte ce îmi răsunau în minte erau "De ce i-ai ascunde asta?", "Ce vei face dacă afla?" și "O vei alege pe ea sau vei alege să o lași baltă?"

Mă ridicasem brusc de pe scaun, luându-mi agenda de pe masă, mergând direct spre încăperea unde avusese loc audiția.. Simțeam privirile ciudate dar și interogatoare ale celorlalți..

Ajuns în fața ușii, vroiam sa o deschid, însă aceasta fusese deschisă de cineva dinăuntru..

✴️✴️Eunha pov.✴️✴️

Mersesem spre ușă, vrând sa plec mai repede, înainte ca ceilalți sa vina înapoi.. Odată ajunsă în fața ușii, am apăsat clanța ușii, ieșind afară din acea sală, însă, înainte sa mai fac vreun pas, cineva mă prinde de mână, mergând ceva mai repede, ajungând în fața unei alte uși, fiind târâtă în acea cameră..

Imediat ce ușa se închise automat după noi, acea persoană îmi dăduse drumul la mână..

Acum, priveam în gol, tremurând puțin de frică.. Ce se întâmpla? Și ce nu era în regulă cu acea persoană?

Ma apropiasem de acea persoană, așezându-mi mâna pe umărul acestuia..

- S-a întâmplat ceva? Și, de ce am ajuns aici? spusem în timp ce frica se simțea în vocea mea..

- Nu s-a întâmplat nimic... Doar am vrut să discut ceva cu tine, în legătură cu acest proiect... spuse băiatul, stând cu spatele la mine..

- D-Da ... Va ascult... soptisem eu, bâlbâindu-mă puțin, privind apoi în jos..

- Ce te-a făcut sa vii aici astăzi? spuse tânărul, ținându-și mâinile în buzunarele pantalonilor, găsind ceva într-unul din ele, scoțându-l la vedere pentru el...

- P-Pai.... Un prieten bun de-al meu, ce lucrează aici, a fost ieri la mine și și-a pierdut din greșeală un micuț obiect.. Și m-am gândit că, din moment ce aveam destul timp la dispoziție, puteam sa i-l aduc eu însumi... spusem, lăsându-mi privirea în jos, tânărul din fața mea ținând în mână obiectul despre care ii povestisem..

- Am înțeles.... spuse băiatul, punând înapoi în buzunar, pe ascuns, acel obiect, întorcându-se cu fața spre mine..

Eu nu puteam sa îmi ridic privirea spre acesta... Era mult prea... Prea fermecător.. În plus, el era o celebritate.. Eu eram doar un nimeni în fața lui..

Am continuat sa privesc în jos, până când acesta îmi spuse să îmi ridic privirea spre el, deoarece avea să îmi spună ceva..

- Ești acceptată... Cu o singura condiție... spuse acesta, cu o privire pe cât de calda, pe atât de ucigătoare...

-Spuneți... soptisem, puțin speriata de ce avea să îmi spună..

-Ai grija sa te ții de ceea ce vrei.. Altfel, îți voi arăta unde e ușa... spuse băiatul, plecând din acea cameră...

Eu încă eram în stare de șoc.. Nu puteam să mai mișc vreun mușchi...

Cum trebuia să răspund la asta?
Trebuia sa ma bucur că am ajuns sa fiu într-un proiect cu cel pe care îl plăceam pentru ființa minunata ce era? Sau ar fi trebuit sa plâng pentru că m-am băgat în ceva ce nu vroiam?
Un răspuns cam greu de dat..

Imediat ce băiatul plecase din fața mea, trântise puțin ușa în urma lui...

✴️✴️Hoseok pov.✴️✴️

Imediat ce i-am spus că ea e cea aleasă, am ieșit din cameră... Vroiam sa ma apropii de ea și sa o îmbrățișez.. Am simțit teama din glasul ei, și nu vroiam sa o sperii atât de tare...

Am ieșit în fugă din acea încăpere.. Nu vroiam sa ii mai spun altceva...

M-am rezemat cu spatele de ușă, întorcându-mă cu fața spre ușă apoi, așezându-mi mâna pe aceasta, lăsându-mi apoi privirea în jos..

- Îmi pare rău că fac asta... Dar nu am de ales.... spusem, plecând din fața ușii...

Ajuns în fața sălii unde au fost audițiile, am intrat brusc, trântind ușa după mine...

- Puteți pleca... Voi contacta eu pe cea aleasă... spusem, îndreptându-mă spre un scaun, trântindu-mă pe el, oftând încet...

Fetele ce rămaseră în sală au plecat, singura persoana ce rămase în acea mare încăpere fiind eu... Eu și acele instrumente..

Mă dusem spre ele, luând chitara în mâini, asezandu-mă pe jos, făcând ce fac de obicei în astfel de situații.. Cântând o melodie ce ma liniștea... Și, din moment ce nu îmi venea altceva în minte decât melodia cântată de ea, am ales sa o fredonez....

Pot să recunosc un lucru... Nu puteam interpreta acea melodie mai bine decât ea...

Iar acum regretam decizia luată de mine...

Vroiam sa nu am sentimente față de ea, și am eșuat... Am eșuat cu mare desăvârșire..

De ce Cupidon e atât de crud cu mine?
De ce nu puteam fi o persoană normala, si nu un idol?
De ce atâtea întrebări?
Si totuși, o întrebare ce mă macină....

De ce tu?