'Just Friends' [In curs de editare]

capitolul 8

Ma trezesc într-o camera neagra. Nu puteam vedea nimic decât patul în care ma aflam, acoperit de un cearceaf alb imaculat, cu o pata de sânge în mijloc.

Ma uit în jurul meu și observ o lumina. O pata de lumina ce venea dinspre ușa dormitorului în care ma aflam, apoi o silueta masculina și înaltă, mult mai înaltă decat Jungkook.

M-am speriat și mi-am afundat capul în acel cearceaf, corpul a început să-mi tremure când bărbatul se apropia de mine, mintea mea era în momentul ala răscolita, nu ma puteam gândi decât la Jungkook, îl strigam sa ma ajute, fără măcar sa deschid gura.

Se apropie de mine și îmi pune mana la gura, suspin cand mana lui mare și rece îmi atinge talia, iar lacrimile icep a curge încet când începe a-mi flutura un cuțit prin fata.
Stătea în spatele meu și ranjea zgomotos văzând ca îmi este frica.
Oamenii pshihopati se pot numi oameni. El, oricine ar fi, era un nostru. Simțeam ca tot ce se întâmplă nu este o coincidenta, știam ca sunt aici cu un motiv, și știam ca tot ce se întampla are legătură cu acea seara.

Jungkook trebuie sa ma salveze, mereu o face, de ce s-ar opri aici, dar poate este și vina mea, eu i-am spus sa uite ca exist fără macar să-i dau șansa să vorbească, dar el a spus-o, a spus ca totul este de fațada, și ca nu simte nimic pentru mine, totul are sens și în același timp nu înțeleg nimic.

"Ți-e frica!"Spune razand

"cine ești?"Spun cu indiferenta încercând sa fac sa par ca nu îmi este frica chiar dacă eram aproape lesinata.

N-ai prins glas?

"lasă-mă sa sun pe cineva sa ii spun ca sunt bine iar apoi fac ce vrei."

"vezi tu iubire mica, nu-l vei suna pe Jungkook, nu te va ajuta cu nimic, ști."

Când am auzit acel nume mi s-a strans nod în stomac. Stiam ca sunt aici din acel motiv, dar din toată ura pe care o am pentru Jungkook, sper sa mi se întâmple mie ceva, în niciun caz lui.

"Vezi aceasta lamă?"

"..."

"râde" faci pe dura hâ?, ce ai spune de asta..." spune  Și îmi face o tăietură pe abdomen, foarte încet făcându-mă sa simt durerea din plin.

"o pot baga și mai adânc, chiar în gat dacă nu vorbești."

Expir ușor și apoi lacrimile dau navala ușor din cauza dureri și scartai forțat.

"dacă m-ai lasa sa îl sunt, ți - ți-aș spune!" spun nesigura pe mine, deoarece dacă va accepta nu știu care va fi următorul meu pas.

"crezi ca ma prostești? "

"îmi este frica, am o tăietură pe abdomen și sunt într-un loc străin, la propriu cu un necunoscut, nu cred ca este locul de glume."Spun înghițind în sec

"bine gândit."

Îmi înmânează un telefon, apoi apelez numărul lui Jungkook.

Perspectiva Jungkook

După ce Hea mi-a spus ce mi-a spus, apoi a plecat ne lasandu-ma nici măcar sa ii explic am simțit ca îmi ies din fire.
Am început a arunca cu tot ce am găsit prin mașina, am spart chiar și geamul.
Cât?, cât de idiot pot fi, ma îndrăgostesc de ea ca prostu și după o rănesc în cel mai crunt mod, ce părere are despre mine acum, o iubesc, vreau sa o am langa mine, cum o voi face a mea, cum, dacă nici măcar nu ma lasă să-i vorbesc, mi-au dat chiar și lacrimile, mie, nu cred, ce îmi face fata asta.

Mi-am sprijinit ușor capul de ce a mai rămas din geam și am căzut îngândurat pana când telefonul mi-a sunat, numărul era necunoscut, de obicei nu răspund pentru im cele mai multe cazuri sunt glume proaste, dar de data asta nu mai gândeam cu capul și am răspuns.