'Just Friends' [In curs de editare]

𝘾𝙖𝙥𝙞𝙩𝙤𝙡𝙪𝙡 32

Iubesc noul lui stil 😍

Just-Friend𝙨

<^<><^<

Cum un lucru material te face sa zâmbești atât de mult uitându-te la el? De jumate de ora ma holbez la un cărucior de copil. Imi doresc nespus de mult unul, dar pe lângă ca Jungkook ma tot ignora de câteva zile încoace, noi nici măcar nu suntem soți, un copil, în aceasta perioada chiar nu ar fi bine venit.

Mi-a spus ca v-a venii el sa ma ia de la mall.

Shara este într-o situație mult mai dificila decât mine. Nici măcar nu mai vorbește cu Tae, sunt pe punctul de a o termina, si cred ca v-a fi definitiv, si ce ma doare cel mai tare este ca nu am puterea de a face nimic pentru niciunul, pentru ca este decizia lor, dar voi fi acolo pentru amândoi când vor avea nevoie

Sunt scoasa din gândurile mele de către telefonul care suna

𝙅𝙪𝙣𝙜𝙠𝙤𝙤𝙠𝙞𝙚❤️

•𝒄𝒐𝒏𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒓𝒆 𝒕𝒆𝒍𝒆𝒇𝒐𝒏𝒊𝒄𝒂•

"𝘚𝘱𝘶𝘯𝘦 𝘑𝘶𝘯𝘨𝘬𝘰𝘰𝘬!" poate ironizia din vocea mea? Sau poate faptul ca il astept de mai bine de o ora sa vina si stie ca sunt suparata? Nu stiu sincer care motiv l-a facut sa ofeteze atat de lung, de parca eu l-as fii suparat cu ceva
"𝑃𝑜𝑡𝑖 𝑠𝑎 𝑖𝑒𝑠𝑖, 𝑎𝑚 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑠!"  𝘳𝘢𝘴𝘱𝘶𝘯𝘥𝘦 𝘤𝘶 𝘰 𝘷𝘰𝘤𝘦 𝘭𝘢 𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘴𝘵𝘪𝘯𝘴𝘢 𝘤𝘢 𝘢 𝘮𝘦𝘢

𝐂𝐞 𝐧𝐚𝐢𝐛𝐚 𝐚𝐫𝐞 𝐢𝐧 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐞!

"𝑖𝑒𝑠 𝑖𝑚𝑒𝑑𝑖𝑎𝑡" 

•𝒄𝒐𝒏𝒗𝒆𝒓𝒔𝒂𝒕𝒊𝒆 𝒕𝒆𝒍𝒆𝒇𝒐𝒏𝒊𝒄𝒂 𝒊𝒏𝒄𝒉𝒆𝒊𝒂𝒕𝒂•

Ii închid apoi privesc spre fereastra imensa din tavan si constat ca a început o ploaie sumbră care cu siguranță ma v-a uda complet pana ajung la locul unde Jungkook a parcat mașina

<^<^<

Am ajuns la ieșirea din mall, apoi am întins mana stand încă in pragul ușii. Picături de ploaie mari si reci mi-au udat cu ușurință mana pana la încheietura, apoi cuprinzandu-mi tot corpul atunci când am început sa alerg prin ploaie in căutarea mașinii lui Jungkook. Tot corpul îmi vibra de frig.

Am zărit mașina apoi am deschis ușa pasagerului pentru a intra, dar am închis-o si am intrat in spate când am văzut ca v-a mai "călătorii" si altcineva cu noi

'•´'•´'•´'•´'•´'•´

𝗣𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃𝗮 𝗟𝗮𝗿𝗶𝘀𝗮

"-Yoongi tu ai o problema cu mine?" tip la băiatul cu parul blond in timp ce intru in biroul lui

"-pot sa știu si eu ce problema ai de intri asa in biroul meu?" s-a ridicat in picioare țipând la mine. Vena de pe fruntea lui acum fiind proeminenta din cauza ca nu era singur in birou, era cu o tipa, iar eu am dat busna peste ei.

Tipa s-a îmbrăcat si a ieșit. Mi-am încrucișat mâinile la san si am așteptat sa închidă ușa, apoi mi-am îndreptat privirea spre el

"-ce tot vrei hă?" mi-a vorbit cu aceasi scârbă in voce, in timp ce se așeza pe scaunul biroului

"-YOONGI CUM NAIBA AI ACCEPTAT CA JUNGKOOK SA REVINĂ IN MAFIE?" ochii lui s-au mărit la întrebarea mea. A lăsat capul in jos apoi l-a ridicat si m-a privit intens si lung

"-Jungkook este prietenul meu, iar eu ma simt oribil fata de el pentru ca i-am rănit femeia, dar am făcut asta doar pentru răzbunarile tale idioate, dar acum nu mai vreau sa am vreo treaba cu tine!"

Mâinile au început sa îmi tremure si imi simțeam deja ochii înmuiați in lacrimi

"-c-ce vrei sa s-spui?" m-am bâlbâit in ultimul hal, dar dacă el ar lăsa totul pe mine, viata mea si fericirea mea, 𝑑𝑎𝑐𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒, s-ar ruina!

Isi sprijină mâinile de birul apoi ma face sa-l privesc

"-vreau sa spun ca tu erai totul pentru mine Larisa, am făcut tot pentru ca te iubeam. Dar nu pot lupta in continuare pentru ce nu este al meu înțelegi?"

Ochii mi s-au umplut de lacrimi si corpul îmi tremura

"-nu am cum sa te uit, dar poate îndepărtându-ma de tine poate îmi iese.. "

" - tu ai adus roz in viata mea... - 𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑡 𝑜 𝑝𝑎𝑢𝑧𝑎 𝑠𝑖 𝑎 𝑜𝑓𝑡𝑎𝑡, 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎𝑚 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖- dar ma voi obișnuii iar cu negrul din vechea mea viata! "

Am bufnit in plâns, pur și simplu nu îmi puteam stăpânii tot ce simțeam. 𝐹𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑢 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑎, 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑜𝑛𝑣𝑖𝑛𝑠𝑎!

" - îmi pare rău Larisa dar ești pe cont propriu, vreau sa uiți orice a fost între noi si sa uiți ca ne-am cunoscut"

Asta a fost spus iar eu am ieșit din birou. Am intrat in lift, l-am blocat apoi m-am prelisn de pereți, umezindu-mi fata cu lacrimi..

Nu întotdeauna iti iese ce vrei. Niciodata sa nu ști la ce sa te aștepți. Adevărul este ca nu mai cred in nimeni, am momente in care ies si mi se face greata când vad lumea. De ce? Suntem mult prea răi, spunem ca suntem fericiți dar adevărul este ca nici măcar nu știm ce înseamnă. Poți pierde tot ușor din cauza asta. Fericiți ar trebuii sa fim atunci când avem puterea de a ieși de strada cu capul sus, știind ca in urma cu doua ore nu te-ai drogat, fumat sau înșelat, sa te bucuri din nimic pentru ca asta este adevărata valoare. Oamenii tind sa creadă ca dacă au "mai mult" sunt mai bine, dar nu, " fi diferit si este mai bine". Nu lucra, stai acasă in pat mâncând si nu fa nimic, sau din contra, bea, distrează-te, stai cu prieteni, mergi la lucru, iti vezi colegi, iti trăiești viata? In perspectiva voastră asta este fericire? In niciuna din cazuri nu ar trebuii sa ne simțim fericiți, pentru ca fericirea nu a fost încă atinsa de nimeni, pentru ca nu știm sa ne mulțumim cu ce avem!

𝘿𝙚 𝙘𝙚 𝙩𝙚 𝙙𝙤𝙖𝙧𝙚 𝙖𝙩𝙖𝙩?𝙎𝙞 𝙩𝙪 𝙚𝙨𝙩𝙞 𝙞𝙣𝙙𝙧𝙖𝙜𝙤𝙨𝙩𝙞𝙩𝙖 𝙙𝙚 𝙚𝙡 𝙘𝙪 𝙖𝙙𝙚𝙫𝙧𝙖𝙩?