(n-necunoscut)
N-Hea...
Spune persoana din fata mea aprape plângând.
Ma uitam mirata la ea, îmi era mila, ma simțeam cumva conectata de femeia asta.
Din toate suspinele ei a făcut-o pe Shara sa se trezească.
Sh:oh, ai ajuns, va las sa vorbiți.
Spune Shara și iese din camera, eu rămânând în continuare uimita. Cine este aceasta femeie și ce vrea de la mine.
Eu:nu vreau sa fiu nepoliticoasa și nu vreau sa jicnesc dar cine dreacu ești?
N:Hea, da știu, este cam brusc sa apar asa fără nicio explicație, și mi-au dat lacrimile necontrolat, eu sunt Linda.
Spune femeia și vine și îmi da mana pentru a face cunoștință.
Avea undeva la 40 de ani și era extrem de aranjata, cum de astfel as fi fost și eu acum, dacă iubitul meu nu stătea 20 de ore după 3 rufe. Iubitul, ce frumos suna, spun mintii mele iar apoi zâmbesc involuntar.N-deci sa înțeleg ca te gândești la ceva de zâmbești asa, sau poate la cineva.
Spune așezându-se pe scaunul de lângă pat.
N-sau poate te gândești la Jungkook
Spune și zâmbește la mine
Eu:doamna îmi cer scuze, eu nu va cunosc și nu va voi da detalii din viata mea personala și în niciun caz din cea amoroasă. Cine sunteți?, sunteți ceva psiholog, pentru ca va garantez de acum ca nu sunt nebuna, sunt doar tăiată pe abdomen și pe fata, dacă ați venit sa îmi scoateți fata violatorului din cap, sa stiti ca Jungkook m-a făcut sa uit de el.
Cu același zâmbet pe fata se uita la mine. Nemiscandu-se și neschimbandu-si poziția și mutra de pe fata.
N:deci la el te gândeai?
Eu:cu tot respectul, pentru ca da este respect, chiar dacă nu va cunosc, drr sunteti mai în vârstă, de unde îl cunoașteți pe Jungkook?
N-sunt Jeon Linda, repet. Incantata.
Eu:de asemenea, dar nu se leagă nimic, dacă nu vorbiți mai pe înțelesul meu, eu nu ma voi prinde.
N:Hea nu sunt psiholog, dar hai sa o luam filozofic.
Sunt o femeie în vârstă, care vine dintr-o data și te vizitează, începe lacrima fără motiv iar apoi rânjește ca disperata la auzul unui cuvânt ieșit pe gura ta, Jungkook, și nu, nu sunt vreo pedofila.Eu:îmi cer scuze pentru neînțelegere, ori sunt prea obosita, ori rănile de pe abdomen au ajuns cu ușurință la cap și poate va cunoșteam dar ele m-au făcut sa uit, ori eu nu îmi dau seama ce încercați a spune...
Atunci în sala unde ne aflam eu și doamna aceasta misterioasa, pășește cu mare prestanta domnul Jungkook.
(li-Linda)
Li-Jungkook, avem o discuție foarte aprinsa aici, foarte multe indici, asemănări, mi-am folosit chiar și primul nume de familie, și Iubire ta eterna , nu și-a dat seama cine sunt.
Am încremenit, nu poate fi mama lui, a spus ca nu a mai luat legătura cu ea, de mult.
Jk:Jeon Linda, Sung Linda, sau mama ea este Hea.
Hea iubito, ea este mama mea.Spune cu o urma de scârbă pe care doar eu și el am sesizato a fi prezenta.
Eu:doamna, îmi cer scuze, nu am vrut sa par needucata, chiar nu mi-am dat seama, spun încercând sa fac o plecăciune.
Li:scumpo, relatează-te, ai răni pe abdomen, stai calma, nu trebuie sa ma respecți atât.
Jungkook se apropie de mine încet cât timp mama lui își cauta ceva în geanta.
Jk:chiar nu trebuie sa fi atât de formala cu femeia aceasta, pe care mama nu o pot numi, spune încet încât sa auzim doar noi.
Eu:Jungkook am întrebat-o cine dreacu este și ce vrea, ce v-a crede mama ta despre mine?
Jk:am adus-o aici sa te cunoască, sa știe care este persoana pe care o vreau lângă mine, chiar daca este devreme, voi vorbi cu ea Hea, după atâta timp am sunat-o și i am zis ca vreau sa te vadă, și sa o vad, și mai bucuroasa ca în aceste momente nu am văzut-o pe mama.
Eu:nu știu dacă ți-am mai spus-o dar te iubesc.
Jk:și eu prințesă, și sa sti ca în momentul asta ma-și fi aflat peste tine dacă nu erau nenorocitele alea de răni sau nenorocita asta în camera.Rad la afirmația lui iar apoi privesc femeia.
Li:Hea acesta este un colier, acest colier mi la dăruit fosta mea soacra, bunica lui Jungkook și mama tatălui sau, femeia care a fost pentru mine mai mult decât a fost mama. Nu ma înțeleg greșit, nu vreau sa fiu eu pentru tine, mai mult decât este mama ta, adica îmi imaginez ca o iubești și ca o prețuiești enorm.
La afirmația ei am lăsat capul jos și mi-am ținut lacrimile în frâu.
Jk:MAMA
LI:am zis ceva greșit?
Jk:părinții ei nu mai trăiesc.Spune Jungkook foarte încet și apoi își împletește mâna cu a mea iar pe cealalta o înfășoară în jurul gatului meu apoi îmi săruta fruntea.
Li:o scumpo, îmi pare atât de rau, nu am știu.
Eu:nu este nicio problema, m-am cam obișnuit, deci ce spuneati.
Li:pai, acest cadou a fost foarte special, chiar dacă Jungkook vrea sau nu sa creadă, l-am păstrat pana acum iar acum vreau sa fie al tău, Jungkook te iubește enorm și nu m-ar mira dacă te-ar cere, și de a-mi fi nora.Ma uit mirata la ea apoi la Jungkook, iar el doar zâmbea, cea ce m-a facut și pe mine sa zâmbesc, ma face sa cred ca deja am o alta familie. Chiar dacă după spuse lui Jungkook mama lui pare o scorpie.
Linda vine ușor spre mine și îmi pune lanțul. Mâinile mele micuțe ii strâng degetele lui Jungkook, sperând ca si a dat seama ca de la emoții, apoi el își trece degetul mare peste mana mea, mangaind-o ușor.
Jk:mama trebuie sa vorbim și o ști prea mine, iar Hea va asista la discuție, deci, eu...
Scuzați greșelile gramaticale existente! ❤️
I purple you! 💜
CITEȘTI
'Just Friends' [In curs de editare]
Fanfiction𝙅𝙚𝙤𝙣 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙠𝙤𝙤𝙠 A venit înspre mine și mi-a șoptit suav la ureche sa merg afară la mașină că vine imediat. Nu am mai spus nimic din cauza emoțiilor provocate și am plecat spre ieșirea din club. Am rămas la ușă pentru că nu știam care este...