'Just Friends' [In curs de editare]

Capitolul 22

Nervi mei erau mai expansivi și mai mulți decât niciodată. Pamantul de sub picioarele mele se rotea într-un mod alert, eu fiind captiva rămânând în sub-conștientul meu pe loc.
Toată lumea se uita la mine, eu fiind parțial dezamăgită de mine. De obicei știu ce persoane țin lângă mine, și ar fi trebuit sa îmi dau seama ce fel de persoana este Larisa.

Jungkook îsi ținea mana împletită cu a mea dând din când în când cu degetul sau mare peste ea mângâidu-mă.

𝐏𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚 𝐉𝐮𝐧𝐠𝐤𝐨𝐨𝐤

De când o cunosc a fost impulsiva, dar acum este mai speriata ca niciodată, sau poate doar dezamăgită. O mai întreb din când în când dacă este bine, pentru nu a o presa pentru ca știu în ce situație este, eu știu mai bine decât toți, îmi spune ca este okey și ma loveste cu un zâmbet.

𝐒𝐟𝐚𝐫𝐬𝐢𝐭 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚 𝐉𝐮𝐧𝐠𝐤𝐨𝐨𝐤

Trebuia sa fac ceva, dar nu știam ce.
Jk:Ești bine? - tot continua sa ma întrebe asta.
Eu:de ce tot ma întrebi asta, ți se pare ca am ceva?
Jk:exceptând faptul ca te-ai înroșit și tremuri, nu ai nimic.
Continui sa zâmbesc slab, sperând ca toată lumea sa ma lase în pace, dar m-am înșelat, toată lumea știa ce am, și toți încercau sa ma facă sa ma simt bine, dar dezamăgirea mea continua sa existe.

Tae:uite Hea, nu poți trăii toată viata sub trauma ok. Tipa are probleme mintale, se vede clar.
Sh:nu Tae, aceasta Larisa a spus ca v-a continua sa ii facă rău, ce vom face?

Toata lumea a început sa se certe, ei decizand în locul meu ce este de făcut. Dar furia m-a acaparat. I-am dat mana lui Jungkook la o parte, mi-am luat geanta de pe măsuță, și am plecat.
Au ieșit afara după mine, întrebându-mă unde naiba ma duc.
Dar le-am spus sa nu ma urmeze, sa ma aștepte în același loc, și ca ma întorc diseara. Apoi picioarele mea au început a merge înspre cea mai potrivita persoana...