Capitolul 5

273 21 0
                                    

  (Damian)
  Fugeam prin ploaie. Nu mai vroiam să știu de nimeni și de nimic. Aveam mare nevoie să mă calmez. Am fost prea aproape să o pierd. Nu știu ce făceam dacă ajungeam prea târziu. Este totul pentru mine, simt că nu pot să respir fără ea, este aerul meu. Îmi este frică că o s-o rănesc, e prea mică, prea fragilă. Mă pierd în ochii ăia albaștri ca oceanul și mă doare enorm când suferă. Nu suport să văd lacrimi în ochii ei blajini. Sunt ca un marinar care vrea să descopere fiecare părticică din ocean. Știu, poate sună bolnav și poate chiar așa și este. Dragostea îți întunecă gândirea, te dărâmă, te dă peste cap. Dacă sunt bolnav din dragoste, atunci ea este remediul meu. Dar a trecut prin prea multe ca să o mai rănesc și eu. Trecutul ei este unul negru, deși ea nici măcar nu știe și sper să nici nu afle.

  -Ești un dobitoc, știi, nu ?

  -Oh,mai taci!

  -Ce,eu sunt doar realist. De abia ai intalnit-o oficial si deja plânge după tine.

  -Și ce vrei să fac? Să sar în sus de fericire că a aflat că e sufletul meu pereche mai devreme decât trebuia? Că o pun în pericol? Că e încă prea mică? De asta vrei să mă bucur?! E încă o copilă, are șaisprezece ani.

  -Copilă, necopilă, dar e tot Luna Supremă ,nu ai ce face.

  -Ba da, pot face un singur lucru , chiar dacă nu-mi convine.

  -Damian! Dacă vrei să o renegi ești cel mai mare idiot din istorie! Nu pot să trăiesc fără Haven și știi bine că nici tu nu poți fără Adelynne. Nu le-ai salvat ca să le condamni la moarte. Știi prin ce trec lupii renegați, știi cât de mult suferă. Nu îi poți face asta, tu ai zis-o, este doar un copil. Gandeste-te prin câte a trecut. Cum crezi că va reacționa când va afla despre familia ei ? O să fie distrusă. Ai văzut cum arată , zici că este înger, de ce vrei să-i faci asta, să-i tai aripile din zbor.

  -Aiden, dacă nu încetezi în momentul ăsta nu știu ce-ți fac! Nu o s-o reneg, o să stau departe de ea până o să fie suficient de matură.

  -Ai idee ce înseamnă asta, nu?

  -Da, dar nu am de ales, ea a ales să fie așa.

𝐿𝑢𝑛𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚ăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum