𝐿𝑢𝑛𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚ă

Capitolul 15

Durere. Asta este tot ceea ce simt din momentul în care propriul meu suflet pereche a refuzat să mă marcheze ca fiind a lui pentru totdeauna. Încerc să mă depărtez, să alerg unde văd cu ochii fără a mă gândi la consecințe, căci acum singurul lucru care îmi mai poate alina lupul este libertatea. Însă dezamăgirea se află tot acolo. Credeam că ne-am revenit. Că după toate cele întâmplate vom putea fi împreună, doar noi doi, fără a ne păsa de restul lumii. Însă m-am înșelat. Cum am putut fi atât de naivă încât să cred că el chiar mă dorește? Probabil a stat alături de mine doar pentru a demonstra întregii haite că este un lider responsabil și că poate avea grijă și de altcineva înafară de propria sa persoană, căci altfel nu-mi explic de ce a stat alături de mine de când m-am trezit.

Mă afund tot mai tare în pădure, simțind cum aerul îmi părăsește total plămânii, lăsând în urmă doar o senzație de goliciune. Vreau ca toate astea să dispară. Ca el să le facă să dispară, însă n-am de gând să mă arăt din nou slabă în fața sa. Nu după ce aproape mi-am smuls inima din piept de durere și de dor. Nu mai sunt acea fetiță plăpândă care dă fuga să se ascundă după fusta mamei. Nu, au trecut mulți ani de atunci. Acum sunt o femeie, fie că-i place, fie că nu și am de gând să-i demonstrez asta. Nu am de gând să mă rog de el pentru a-l ajuta. M-a respins, iar eu am să-i plătesc cu aceiași monedă. M-am săturat să-l aștept, să sper că mâine ne așteaptă o zi mai bună. Nu suport distanțarea asta, căci chiar dacă se află lângă mine, simt cum este de fapt la mile depărtare. Poate chiar nu are nevoie de mine. Îmi amintesc prea bine perioada sa glorioasă, în care femelele i se ofereau pe tavă. Poate așa este și acum. De ce să-și bată capul cu o neexperimentată, când poate avea pe cineva care să-l satisfacă pe deplin. Însă, în cele din urmă se va plictisi de aceste mici distracții, va vrea să-și întemeieze o familie, să aibă adevărate roade ale iubirii, însă atunci când va avea mai mare nevoie de mine, mă va căuta, iar eu nu voi mai fi acolo, așteptându-l cu brațele deschise. Aș minți spunând că nu-l iubesc. Este sufletul meu, mi-aș da și ultima suflare doar pentru a-l ști pe el bine, însă nu mă pot preface la nesfârșit că totul este în regulă. Nu atâta timp cât el nu mă recunoaște oficial drept consoartă. 

După ce am plecat, nici măcar nu s-a silit să mă caute. Acum, cel mai probabil este între picioarele unei cățele, uitând de toți și de toate, mai ales de mine, de adevăratul său sufletul pereche. Un val de greață mă cuprinde. Doar gândul că nici până acum nu a renunțat la vechile obiceiuri îmi transmite un fior pe șira spinării, făcându-mă să deschid link-ul pentru a mă asigura că bănuielile-mi sunt false. Însă, un miros străin își face simțită prezența. Femelă.

Îmi simt ochii arzând din cauza lacrimilor ce nu mai vor să se oprească. Doar gândul că a dat fuga la alta mă ucide. Așa se simte gelozia? Nu, n-am cum să fiu pentru cineva care nici măcar nu mă vede mai mult decât o soră. Dar, de ce am golul ăsta în stomac de fiecare dată când mă gândesc la el? Totul ar fi trebuit să fie mult mai simplu. Să ne acceptăm și iubim reciproc, însă el a ales să se îndepărteze. Iar atunci, un gând nebunesc mi se năzărește. Dacă el nu mă dorește, atunci an să-i demonstrez că sentimentul este reciproc.

Îmi șterg resemnată lacrimile în timp ce îmi schimb traseul către zona de antrenament a haitei. Deși nu am avut prilejul de a participa niciodată, știu exact unde se află. Nu am de gând să mă las călcată în picioare de nimeni, dar jur că de data asta are să vină la mine în genunchi, implorându-mă să mă întorc la el.

În momentul în care pășesc pe teren, toată lumea își întoarce capul preț de o clipă asupra mea, analizându-mă curioși din cap până-n picioare. Privesc în jur, căutând parcă o față familiară în timp ce toți își reiau antrenamentele. Nu credeam că-mi va fi atât de greu să mă acomodez într-un loc nou. Am crescut urmărită îndeaproape de mâna dreaptă a lui Hannry, iar fiind cunoscută în haită drept fiica Alphaului, nu mi-a fost niciodată dificil în a-mi face prieteni. Dar acum, sunt pur și simplu un nimeni într-o grămadă de lupi care se atacă reciproc.