Capitolul 7

248 19 1
                                    

(Damian)
-Ești cel mai mare idiot pe care l-am cunoscut în toată viața mea, Damian.

-La naiba,Aiden! Taci dracu din gură. M-am săturat de reproșurile tale. Și-a meritat-o. Nu este vina mea că ea m-a sfidat. Apuc paharul cu coniac de pe masă și  dau băutura spinoasă pe gât, iar apoi îi fac semn barmanului să-mi mai pună unul.

-Nu crezi că ar cam fi timpul să te oprești? Este al cincilea în ultima jumătate de oră. Deja e prea mult.

-Tu nu știi când e prea mult. Nu-mi spune ce să fac sau când să fac. Nu-mi pasă de tine. Nu-mi pasă de nimeni, vreau doar să mă lăsați naibii cu toții în treburile mele și să nu vă mai băgați în viața mea.

-De ea îți pasă. Dacă nu ți-ar fi păsat, acum nu erai aici, în halul asta. Știi că ai greșit și te doare. Nu-i nimic rău în a simți.

-Sunt un Alpha. Nu simt. Nu ascult de restul pentru că nu-mi pasă de ei. Și cel mai important, nu iubesc.

-Și, atunci, pentru ea ce simți. De ce arăți în halul asta dacă nu o iubești? Recunoaște că ai sentimente pentru ea.

-Se numește atracție fizică. Doar atât. Înafară de asta nu simt nimic.Dau încă un pahar pe gât și mă îndrept spre ușă, aruncându-i barmanului o bancnotă din mers.

-Unde ai de gând să te duci, Damian?

-Cum ți-am spus, atracție fizică, doar atât. Iar în seara asta am să am parte de puțină distracție.

𝐿𝑢𝑛𝑎 𝑆𝑢𝑝𝑟𝑒𝑚ăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum